Jorj Voicu

Jorj Voicu
Date personale
Născut	12 iulie 1938 Cluj, România
Decedat	12 ianuarie 1991 (52 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Limbi vorbite	limba română

Jorj Voicu (n. 12 iulie 1938, Cluj-Napoca – d. 12 ianuarie 1991) a fost un actor român.

Dacă ai prins anii ’80-’90, este imposibil să nu-ți amintești de chipul expresiv și de grimasele fermecătoare ale marelui actor Jorj Voicu. S-a stins devreme, la doar 52 de ani, în 1991, în urma unui stop cardiac.

Jorj Voicu avea un fizic impozant și un chip cu totul aparte

Prezența lui era greu de trecut cu vederea. Era un actor… impozant, masiv. Era gurmand și îi plăcea nespus de mult să gătească. Din spusele apropiaților marelui actor, în deplasări, acesta căra după el tot felul de vase și ingrediente ca să-i iasă totul ca la carte. Dar nu doar fizicul impozant îl ajuta să umple scena, ci și chipul expresiv, cu ochii rotunzi, grimasele unice și vocea gravă. Grație vocii cu un timbru aparte, Jorj Voicu era frecvent curtat de regizorii artistici ai teatrului radiofonic. Vocea lui oscila cu mare ușurință: de la tonuri înalte la accente mieroase sau grave. În plus, în ciuda kilogramelor în plus, Jorj Voicu avea o grație aparte… doar studiase pantomima la Paris.

Care era, de fapt, numele din buletin al lui Jorj Voicu?

Eugenia, mama actorului, își alinta copilul 'Voicuțu'. Nu, nu-i spunea pe nume micuțului, îi diminutiva prenumele. Pentru că, în ciuda a ceea ce știam cu toții, Voicu era prenumele, iar Jorj era numele de familie.ubirea de care a avut parte în familie i-a influențat puternic personalitatea. Jorj Voicu a dezvoltat niște calități frumoase și rare: sinceritate, generozitate, respect.

Jorj Voicu a fost urmărit de Securitate

În ultimii ani de viață, marele actor a fost urmărit de Securitate, care îi deschisese două dosare după ce fusese turnat autorităților de câțiva apropiați. Mircea Jorj, nepotul artistului și fost subprefect al Clujului, a reușit în 2010 să scoată de la CNSAS cele două dosare de urmărire ale unchiului său, în care erau arătate piedicile pe care sistemul comunist i le punea marelui actor în carieră. Fire lipsită de temeri, Voicu nu se ferea să-și exprime public dezaprobarea față de regimul comunist, ceea ce a determinat intrarea sa pe lista neagra.

Filmografie

• Faust XX (1966) – Mefisto
• Zodia Fecioarei (1967)
• Un film cu o fată fermecătoare (1967)
• De trei ori București (1968) – cetățean
• Brigada Diverse în alertă! (1971) – cumpărător de tablouri
• Păcală (1974)
• Comedie fantastică (1975) – Tapiru
• Curcanii (1977), de Grigore Ventura, regia Virgil Bradateanu, Anca Ovanez-Dorosenco
• Ediție specială (1978)
• Vis de ianuarie (1979)
• Întoarcere la dragostea dintîi... (1981)
• Maria Mirabela (1981) - voce
• De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
• Înghițitorul de săbii (1982)
• Concurs (1982)
• Melodii la Costinești (1982)
• Galax (1984)
• Rămășagul (1985) - circarul fioros
• Punct... și de la capăt (1987)
• O zi la București (1987)
• Moromeții (1987) - bărbierul Voicu
• Maria Mirabela în Tranzistoria (1989) – Oache