José María de Heredia

José María de Heredia
Date personale
Nume la naștere	José María de Heredia Girard
Născut	22 noiembrie 1842 Santiago de Cuba, Imperiul Spaniol
Decedat	3 octombrie 1905 (62 de ani) Bourdonné⁠(d), Seine-et-Oise, Franța
Înmormântat	cimetière de Bonsecours[*][[cimetière de Bonsecours (cemetery located in Seine-Maritime, in France)|​]]
Căsătorit cu	Louise de Heredia[*][[Louise de Heredia |​]]
Copii	Marie de Régnier Louise de Heredia[*][[Louise de Heredia (daughter of José Maria de Heredia)|​]] Hélène de Heredia[*][[Hélène de Heredia |​]]
Cetățenie	Franța (1893–)  Spania
Ocupație	poet scriitor traducător bibliotecar
Limbi vorbite	limba spaniolă limba franceză
Studii	École nationale des chartes
Activitatea literară
Activ ca scriitor	a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Limbi	limba franceză
Mișcare/curent literar	parnasianism
Specie literară	poezie (sonet)
Opere semnificative	Trofeele
Influențe Charles Leconte de Lisle
Note
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ prix Archon-Despérouses[*][[prix Archon-Despérouses (French poetry award)|​]] prix Langlois[*][[prix Langlois (French literary award)|​]] prix Langlois[*][[prix Langlois (French literary award)|​]]
Semnătură

Literatură franceză

După categorie

Istoria literaturii franceze

Medievală Secolul XVI - Secolul XVII Secolul XVIII - Secolul XIX Secolul XX - Contemporană

Scriitori francezi

Listă cronologică Scriitori după categorie Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Scriitori de povestiri scurte Scriitori de literatură SF Scriitori de literatură fantastică

Portal Franța

Portal Literatură

José María de Heredia (n. 22 noiembrie 1842 — d. 3 octombrie 1905), poet francez, maestrul modern al sonetului francez, s-a născut la Fortuna Cafeyere, lângă Santiago de Cuba, fiind în parte spaniol creol, respectiv în parte francez.

La vârsta de 8 ani a venit din Indiile de Vest în Franța, reîntorcându-se de acolo în Havana la vârsta de 17 ani, și în sfârșit stabilindu-se în Franța nu mult după aceea. A primit educația clasică de la preoții bisericii Sfântul Vincențiu din Senlis, și după o vizită la Havana, a studiat la École des Chartes la Paris. Pe la sfârșitul anilor 1860, împreună cu François Coppée, Sully Prudhomme, Paul Verlaine și alții mai puțin distinși, a format un grup de poeți care s-au adunat în jurul lui Leconte de Lisle, și au primit numele de Parnasieni.

La acest nou curent literar, forma - partea tehnică a artei lor - era de o importanță extremă, și, ca reacție împotriva lui Musset, și-au reprimat cu rigurozitate în opere expresia sentimentului și emoției. "Poezia adevărată", spunea M. de Heredia în discursul său la intrarea în Academie, "poezia adevărată trăiește în natură și în umanitate, și nu în inima ființei dintr-o zi, chiar dacă minunată." Locul lui M. de Heredia în această mișcare a fost numaidecât asigurat. A scris foarte puțin, dar sonetele sale au circulat în manuscris, și i-au conferit o reputație înainte de apariția lor în 1893, împreună cu câteva poeme mai lungi, într-un volum cu titlul de "Trofeele".

A primit cetățenia franceză în anul 1893 și a fost ales la Academia Franceză pe 22 februarie 1894, în locul publicistului Louis de Mazade-Percin. Puțini adevărați scriitori au putut intra la Academie cu atât de puține scrisori de recomandare. Un mic volum de versuri - o traducere, cu introducere, a "Istoriei cuceririi Spaniei Noi" a lui of Diaz del Castillo (1878-1881) - o traducere a vieții călugărului Alferez (1894), "Călugărul militar spaniol" a lui Thomas de Quincey, - și una sau două piese scurte cu versuri ocazionale, și un fel de introducere - acestea nu reprezintă decât un "bagaj" literar neînsemnat, ca să folosim expresia franțuzescă. Sonetele lui rămân însă unele dintre cele mai rafinate de gen din literatura modernă. François Coppée „O legendă a secolelor în sonete”. Fiecare prezintă un tablou, uimitor, strălucitor, desenat cu mână fermă - tabloul unor scene caracteristice din îndelungata istorie a omului. Versul este perfect, șlefuit ca o piatră prețioasă; iar sunetul său are distincție și o armonie deosebită. Singura greșeală pe care ar putea-o sugera cineva, este că fiecare tablou este uneori mai mult decât un tablou, și că linia poetică, ca aceea a maiestrului lui M. de Heredia, Leconte de Lisle însuși, este uneori prea încărcată. M. de Heredia a fost cu nimic mai puțin decât unul dintre cei mai dibaci meșteșugari care au practicat vreodată arta versului. În 1901 a devenit bibliotecar al Bibliotecii Arsenal din Paris. A murit la Château de Bourdonné (Seine-et-Oise) la 3 octombrie 1905, desăvârșindu-și ediția critică a lucrărilor lui André Chénier.

Referințe

• Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.

Legături externe

• Lucrări de José María de Heredia la Proiectul Gutenberg

Vezi și

• José María Heredia y Campuzano, poet din Cuba.