Sari la conținut

Josef Gabriel (politician)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Josef Gabriel
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Carani, România Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
Anina, Caraș-Severin, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata

Josef Gabriel (n. , Carani, Sânandrei, Timiș, România – d. , Anina, Caraș-Severin, România) a fost un om politic (UDVP, DSVP) și fost deputat al Camerei Deputaților din România.

Educație și carieră[modificare | modificare sursă]

Josef Gabriel a fost fiul poetului și agricultorului Josef Gabriel. A urmat cursurile gimnaziului din Seghedin între 1891 și 1899, iar după absolvire a studiat dreptul la Universitatea din Budapesta, Universitatea din Cluj-Napoca și la Universitatea din Marburg între 1899 și 1903. În 1903 a obținut titlul de doctor în drept la Cluj-Napoca. Între 1903 și 1907 a lucrat ca asistent la cabinetul de avocatură al lui Ludwig Kremling⁠(d) din Biserica Albă. Din 1907 până în 1948 a activat ca avocat independent la Timișoara.

Politică[modificare | modificare sursă]

Josef Gabriel a aderat la UDVP și a fost discutat ca posibil candidat parlamentar pentru UDVP în 1909. În 1914, a devenit membru al consiliului de administrație al Asociației Fermierilor Agricoli din Ungaria de Sud. În 1918, a devenit membru al Partidului Popular Germano-Suab, care a militat pentru unirea Banatului cu România. Între 13 și 14 noiembrie 1918, a fost unul dintre reprezentanții germanilor la discuțiile româno-maghiare privind Banatul, iar la 15 august 1919 a făcut parte din delegația șvabilor bănățeni care a prezentat guvernului român rezoluția de anexare din 10 august 1919.

La alegerile din 2 aprilie 1919, a fost ales deputat în Camera Deputaților din circumscripția Noul Arad, unde s-a alăturat grupului parlamentar al Partidului German. A fost deputat până în 1922. În calitate de membru al Comitetului de Tracțiune Populară al Partidului Popular German și autor în ziarul Die Wacht al acestuia, și-a câștigat reputația de radical.

Între 1926 și 1941 a fost președinte al Asociației Culturale Germano-Șvabe din Banat și a colaborat la publicația Banater Deutsche Kulturhefte. Între 1929 și 1938, Josef Gabriel a fost consul onorific al Republicii Austria la Timișoara. Între 2 și 21 septembrie 1927 a fost primar al Timișoarei.

Persecuția și anii târzii[modificare | modificare sursă]

În 1948, autoritățile comuniste i-au interzis lui Josef Gabriel să-și exercite profesia, iar între 1951 și 1953 a fost deținut.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mads Ole Balling⁠(d): De la Reval la București. Manual statistico-biografic al parlamentarilor minorităților germane din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est 1919–1945, Volumul 2. Ediția a 2-a. Copenhaga 1991, ISBN 87-983829-5-0, p. 641.