Jozef Turanec
| Jozef Turanec | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 7 martie 1892 Szucsány, Imperiul Austro-Ungar - azi Sučany, Slovacia |
| Decedat | 9 martie 1957, (65 de ani) închisoarea Leopoldov, Slovacia |
| Părinți | Juraj Turanec Helena Seemannová |
| Frați și surori | 4 |
| Naționalitate | slovacă |
| Ocupație | scriitor militar  |
| Limbi vorbite | limba slovacă[1] |
| General al Armatei Slovace | |
| Ofițer în Marele Stat Major al Primei Republici Slovace | |
| Premii | 1. Crucea de Fier clasa I și clasa II 2. Crucea de Cavaler a Crucii de Fier |
| Alma mater | Școala de ofițeri de rezervă la Bratislava și Esztergom, Facultatea de Drept de la Universitatea Comenius din Bratislava |
| Profesie | general de armată, avocat |
Modifică date / text  | |
Jozef Turanec (n. 7 martie 1892, Szucsány, Imperiul Austro-Ungar - azi Sučany, Slovacia - d. 9 martie 1957, Leopoldov) a fost un militar al Armatei Cehoslovace (1918-1939), apoi general al armatei slovace, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A făcut parte din Brigada (Divizia) de Intervenție Rapidă a armatei Republicii Slovace în perioada 1939-1945.
Biografia
[modificare | modificare sursă]A fost fiul lui Juraj Turanec, lucrător la căile ferate în Vrútky, și al soției acestuia, Helena, născută Seemannová, mamă a 5 copii.[2]
După școala generală a urmat liceul (1903-12) la Ružomberok și, după absolvire, a lucrat o vreme la Căile Ferate, împreună cu tatăl său, la atelierele centrale ale căii ferate Košice, în Vrútky.[2]
În 1913 s-a înrolat ca voluntar în armată, la Regimentul 71 din Trenčín. Apoi, a urmat școala de ofițeri de rezervă la Bratislava și Esztergom.[2]
Când a izbucnit Primul Război Mondial, a fost trimis pe frontul de Răsărit, iar din august 1916 a participat la luptele de pe frontul din Italia. A fost rănit de mai multe ori și a primit 7 decorații. La terminarea războiului i s-a dat o scrisoare de recomandare pentru a fi menținut în cadrul armatei. A fost trecut în rezervă pentru scurt timp, iar în martie 1919 a fost reîncadrat în armată, ca locotenent în rezervă. Din mai până în septembrie 1919 a participat în luptele împotriva Republicii Sovietice Ungaria. În cusul acestui conflict a câștigat experiență, astfel că în noiembrie 1921 a fost primit în rândul cadrelor militare active, cu gradul de căpitan. După ce a trecut prin câteva funcții mai puțin importante, a fost numit instructor la Academia Militară. Faptul că era cunoscător al mai multor limbi străine, i-a permis să fie numit din 1928 în Serviciul de Informații a Regimentului 31 din Petržalka[2], din Divizia Zece de Infanterie din Banská Bystrica.
În anii 1929-1930 a absolvit mai multe cursuri de specialitate la Școala de Aplicații pentru ofițeri. În această perioadă, și-a continuat studiile la Universitatea Comenius din Bratislava, la Facultatea de Drept, timp de 8 semestre. A mai urmat o specializare la Școala de Artilerie din Olomouc, pentru ca în anii 1930-38 să lucreze la Regimentele 9 și 110 Artilerie din Žilina.[2]
La momentul dezmembrării Cehoslovaciei, a făcut parte din Comisia de Delimitare, pentru transferul teritoriilor din sudul Ungariei. În 1938, a fost numit ofițer de legătură la Garda Hlinka. Pentru că nou-formata Prima Republică Slovacă (care a existat în perioada 1939 - 1945) ducea lipsă de cadre militare specializate, maiorul Turanec a fost numit ofițer în Marele Stat Major.[2]
Din 1939 a devenit ofițer de comandă al uneia din armatele Primei Republici Slovace. La început a comandat diviziile din Ružomberok, Bratislava și Trenčín. Apoi a fost promovat consilier militar pentru educația militară în Marele Comandament de Război.
Avansat colonel de artilerie, Jozef Turanec a fost numit la comanda Diviziei 1, cu comandamentul la Trenčín, care acoperea partea de vest a Slovaciei și mai mult de jumătate din Slovacia Centrală.[3]
În 1939 a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I și clasa II.[4]
Între 1 august și 27 noiembrie 1941 a fost la comanda diviziei motorizate care a luptat în Uniunea Sovietică. Ca urmare a realizărilor sale pe front și bravurii sale în război a fost avansat la gradul de general maior.
În data de 7 august 1942, generalul maior Jozef Turanec, comandant al Divizei Rapide din Grupul de Armate A, a fost decorat cu "Crucea de Cavaler a Crucii de Fier" (Ritterkreuz) germană.[5]
Au urmat apoi înaintări în grad: general de brigadă, general de divizie, general de corp de armată și, în final, general de armată.[6]
La 27 aprilie 1942, la comanda Diviziei I (mobilă) de infanterie a fost numit Jozef Turanec. Sub conducerea sa, divizia a forțat râul Kuban și a înaintat până în regiunea Taupze, iar la 23 septembrie 1942 a fost transferat din cadrul Diviziei a II-a (securitate) la Divizia I-a, la un regiment de artilerie.[7][8]
Fiind un mare sprijinitor al lui Josef Tiso, la 1 ianuarie 1944, cu o zi înainte de începerea insurecției naționale antinaziste slovace, acesta l-a numit pe Jozef Turanec comandant al armatei de uscat slovace și comandant al forțelor destinate suprimării rebeliunii.
În data de 10 august 1944, în regiunea munților Tatra Mică a fost organizată o operațiune împotriva partizanilor, sub comanda generalului Jozef Turanec. Operația a eșuat, deoarece partizanii au fost avertizați din vreme să se retragă din zonă.[9]
În data de 29 august 1944, în timp ce se deplasa de la Trenčianske Biskupíce spre baza aeriană Tri Duby, Jozef Turanec a fost arestat și predat partizanilor de către soldații conduși de locotenentul Śtefan Hríb, la ordinul locotenent-colonelului Ján Golian.[10]
Partizanii l-au predat, împreună cu Ferdinand Čatloš, forțelor sovietice, care l-au dus în URSS, unde a stat închis trei ani.[11] A fost eliberat din captivitate în februarie 1947 și, s-a întors în Cehoslovacia, reunificată între timp, pentru a depune mărturie în procesul intentat lui Tiso[2]. La puțin timp după aceasta, a fost judecat și el de Curtea Națională din Bratislava pentru acțiunile sale din cursul rebeliunii din 1944-1945, iar pe 10 decembrie 1947 a fost condamnat la moarte prin împușcare[12]. Ulterior, sentința a fost comutată în 30 de ani de închisoare.[2]
Aflat în închisoarea Leopoldov, Jozef Turanec a decedat la data de 9 martie 1957.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b c d e f g h i Turanec, Jozef : Czechoslovakia (CZK)
- ^ Slovaks against the Molotov Line (II.)
- ^ Jozef Turanec
- ^ „Slowakische Ritterkreuzträger”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Armadni General Jozef Turanec (1892-1957)”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Republica Slovacă (1939-1945)
- ^ General Jozef Turanec
- ^ „Historical calendar of the antifascist resistance and SNU in Banská Bystrica region in August 1944”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Historical calendar of the antifascist resistance and SNU in Banská Bystrica region in August 1944”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Jozef Turanec - Major-General of the Slovak Army, later chief of army
- ^ NYT 11 Dec 1947:3:1
