Laure de Berny
| Laure de Berny | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  |
| Decedată | (59 de ani)[1] |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | Muză (sursă de inspirație) |
| Limbi vorbite | limba franceză[2] |
| Activitate | |
| Înălțime | 1,55 m |
| Partener(ă) | Honoré de Balzac |
Modifică date / text  | |
Laure de Berny, născută cu numele Louise Antoinette Laure Hinner, (n. 23 mai 1777, Versailles - d. 27 iunie 1836, casa familiei La Bouleaunière, Grez-sur-Loing, în apropiere de Nemours) a fost muza și amanta lui Honoré de Balzac, pentru care a simțit o dragoste aproape maternă. Ea a fost prima și, se pare, cea mai mare pasiune a scriitorului.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Fiică a lui Philippe Joseph Hinner, „musicien ordinaire du Roy et de la chambre de la Reine”, harpist german venit din Wetzlar la cererea Curții Regale a Franței, și a Margueritei Louise Amélie Guelpee de la Borde, cameristă a reginei Maria Antoaneta, ea a fost fina regelui și a reginei. Nașii săi regali au fost reprezentați cu prilejul botezului ei, ce a avut loc în ziua următoare nașterii sale, de Louis-Antoine-Sophie de Vignerot du Plessis, al patrulea duce de Richelieu, și de Laure-Auguste de Fitz-James, prințesă de Chimay, doamnă de onoare a reginei.[3] Ea a cunoscut fastul și frivolitatea de la curtea regală, iar mai apoi furtunile și conspirațiile din perioada Revoluției franceze.
În 1793 s-a căsătorit la vârsta de 15 ani și zece luni cu contele Gabriel de Berny, un tânăr rece și rezervat ce avea 24 de ani,[4] cu care a avut nouă copii. Între anii 1799 și 1815 a avut o aventură cu André Campi, un apropiat al familiei lui Napoleon și secretar al lui Lucien Bonaparte la Ministerul de Interne. Ea a avut cu amantul o fiică, Julie, născută în 1804, și poate și alți copii ai săi.[5]
În perioada iernii dintre anii 1821-1822, când s-a stabilit la Villeparisis, unde locuia familia lui Balzac, ea l-a cunoscut pe tânărul Honoré, care a fost angajat pentru a da lecții fetelor din casă. Tânărul de 22 de ani s-a îndrăgostit de această femeie scundă de 1,55 m, brunetă, cochetă, spirituală și plină de viață și care era cu un an mai mare decât mama lui. El i-a trimis scrisori înflăcărate, ale căror ciorne s-au păstrat.[6] Ea l-a respins inițial, afirmând că este prea tânăr, și i-a propus să se căsătorească cu fiica ei, Julie. Balzac a perseverat și a reușit să o convingă în cele din urmă într-o seară de mai a anului 1822. El a decis să i se adreseze cu prenumele Laure, purtat de mama și de sora sa, și a folosit la adresa ei apelativul dilecta (iubita).
Laure de Berny și Balzac
[modificare | modificare sursă]Doamna de Berny a urmărit fiecare pas din cariera lui Balzac, l-a sfătuit și i-a adus o tandrețe pe care Balzac nu o cunoscuse în casa natală. Ea l-a împrumutat cu bani în mai multe rânduri, în special pentru a înființa o editură și apoi pentru a cumpăra o tipografie.[7] Fiul ei, Alexandre Deberny,[8] a salvat de la faliment o parte a tipografiei lui Balzac din care a făcut o afacere înfloritoare: imprimeria „Deberny et Peignot”, care avea să dureze până în 1970.
La moartea doamnei de Berny, Balzac a scris bulversat:
„Persoana pe care am pierdut-o a fost mai mult decât o mamă, mai mult decât o prietenă, mai mult decât ar putea fi orice ființă pentru alta. [...] Ea m-a sprijinit cu vorba, cu fapta, cu devotament în timpul marilor furtuni. Dacă eu trăiesc, este datorită ei. Ea a fost totul pentru mine.[9]”—Balzac
Ea i-a servit scriitorului ca model pentru personajele (printre altele) Doamna Firmiani, Doamna de Mortsauf din Crinul din vale și Pauline din Louis Lambert.
Adaptări cinematografice
[modificare | modificare sursă]- Rolul doamnei de Berny este interpretat de Élina Labourdette în filmul de televiziune Un grand amour de Balzac, regizat de Jacqueline Susy și Wojciech Solarz și lansat în 1973, ce a ecranizat biografia lui Honoré de Balzac.
- Virna Lisi a jucat doamnei de Berny, în filmul de televiziune Balzac, regizat de Josée Dayan pentru TF1, în 1999.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Laure de Berny, FemBio-Datenbank[*]
- ^ IdRef, accesat în
- ^ Registres paroissiaux et d'état civil. Commune Versailles. Paroisse Saint-Louis. Versailles: Archives départementales des Yvelines. . p. 90. Parametru necunoscut
|passage=ignorat (posibil,|pages=?) (ajutor); Parametru necunoscut|online=ignorat (posibil,|url=?) (ajutor); Parametru necunoscut|sous-titre=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|lien auteur1=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|nom1=ignorat (posibil,|last1=?) (ajutor); Parametru necunoscut|titre volume=ignorat (ajutor); - ^ Pierrot 1994, p. 112.
- ^ Pierrot 1994, p. 113-114.
- ^ Pierrot 1994, p. 115.
- ^ Zweig 1950, p. 94 et 98.
- ^ El renunțase la particula sa nobiliară.
- ^ Honoré de Balzac, Correspondance de H. de Balzac : 1819-1850. Avec un beau portrait gravé par Gustave Levy, vol. 1, Paris, Calmann-Lévy, 1876, II-477, 468 p., 2 vol. ; in-12, cap. CLXXV (« Lettres à Louise, Paris (1836-1837) »), pp. 371-372.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Jean-Louis Déga, „À propos du prénom Laure: Balzac et les Fitz-James”, în Le Courrier Balzacien, nr. 60, trimestrul 3, 1995, pp. 3-9.
- Roger Pierrot, Honoré de Balzac, Paris, Fayard, 1994 (réimpr. 1999), 582 p. (ISBN 2-213-59228-4)
- en Stefan Zweig (trad. Fernand Delmas), Balzac : Le roman de sa vie, Paris, Albin Michel, 1950, 508 p. (ISBN 9782253139256)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Portretul Laurei de Berny Arhivat în , la Wayback Machine. realizat de Henri-Nicholas Van Gorp și păstrat la Institut de France
