Sari la conținut

Lex Barker

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lex Barker

Lex Barker în 1951
Date personale
Nume la naștereAlexander Crichlow Barker Jr.
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Rye⁠(d), New York, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA[6] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
PărințiAlexander Crichlow Barker Sr.[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuArlene Dahl[*][[Arlene Dahl (actriță americană)|​]] ()
Lana Turner ()
Carmen Cervera[*][[Carmen Cervera (Spanish. Self-proclaimed philanthropst, socialite and art dealer and collector)|​]] () Modificați la Wikidata
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
CopiiChristopher Barker[*] Modificați la Wikidata
CetățenieStatele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Ocupațieactor de film
cântăreț
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Princeton
Phillips Exeter Academy[*][[Phillips Exeter Academy (private college preparatory school in Exeter, New Hampshire)|​]]
Fessenden School[*][[Fessenden School (private boarding/day school in the United States)|​]]
Ani de activitate1945–1973
Prezență online
Lex Barker cu Karen Kondazian în 1973

Lex Barker pe numele complet Alexander Crichlow Barker Jr., (n. , Rye⁠(d), New York, SUA – d. , New York City, New York, SUA) a fost un actor de film și cântăreț american. Cele mai cunoscute filme ale sale au fost seria de filme cu Tarzan la RKO Pictures între anii 1949 și 1953, dar și pentru că a portretizat personaje principale din romanele lui Karl May[7] în special pe Old Shatterhand într-o serie de filme a studioului vest-german Constantin Film. La apogeul faimei sale, a fost unul dintre cei mai populari actori din cinematografia de limbă germană și a primit nominalizări la Premiul Bambi și Bravo Otto pentru onoare.

Lex a fost cel de-al doilea copil al lui Alexander Crichlow Barker Sr., un antreprenor de construcții și agent de bursă bogat născut în Canada,[8] și al soției sale americane, Marion Thornton Beals.[9] A avut o soră mai mare, Frederica Amelia „Freddie” Barlow (1917–1980). De origine engleză și spaniolă, Barker a fost un descendent direct al fondatorului Rhode Island, Roger Williams, și al lui Sir William Henry Crichlow, guvernator general istoric al Barbados.[10][11]

Crescut în New York City și Port Chester, New York, a urmat cursurile Școlii Fessenden și a absolvit Academia Phillips Exeter. A jucat fotbal american și a cântat la oboi. A urmat cursurile Universității Princeton, dar a renunțat pentru a se alătura unei companii de acțiuni teatrale, spre supărarea familiei sale.[12]

Barker a jucat o singură dată pe Broadway, un mic rol în Nevestele vesele din Windsor a lui William Shakespeare în 1938.[13] În 1941, cu zece luni înainte de atacul de la Pearl Harbor, a renunțat la cariera sa de actor și s-a alăturat Armatei SUA. A fost rănit la cap și picioare în timpul luptelor din Sicilia.[14] Întors în SUA și-a revenit într-un spital din Arkansas.

Demobilizat, Lex Barker a plecat la Los Angeles unde, foarte repede, a obținut un mic rol și a apărut pentru prima dată în cinema în Doll Face de Lewis Seiler (1945). A făcut apoi mai multe apariții, înainte de a obține rolul care avea să-i aducă succesul: Tarzan. Johnny Weissmuller (care a fost personajul timp de șaisprezece ani) nu mai este suficient de tânăr pentru a juca eroul lui Edgar Rice Burroughs și Lex Barker îl urmează, devenind astfel al zecelea Tarzan de pe ecran. El este „omul junglei” pentru cinci filme, înainte de a lăsa locul lui Gordon Scott.

Îl găsim apoi în câteva western-uri și filme de război, dar având dificultăți în găsirea de locuri de muncă în Statele Unite, în 1957 a apelat la Europa (vorbea limbile franceză, italiană, spaniolă și puțin germana), unde a cunoscut o renaștere în popularitate și a făcut peste patruzeci de filme. În Italia, este distribuit în filmul La Dolce vita de Fellini, în scurtul rol al logodnicului alcoolic al actriței interpretată de Anita Ekberg.

În Germania a obținut cel mai mare succes, participând, alături de Pierre Brice, la seria Winnetou, western-uri filmate în anii 1960 după romanele autorului Karl May: rolul său de Old Shatterhand, cel mai bun prieten al indianului Winnetou îi dă cu siguranță statutul de actor cult în RFG. De asemenea, joacă în două filme din seria Doctor Mabuse.

În 1966, Lex Barker a primit Premiul Bambi, celebrat drept „cel mai bun actor străin”. Tot în Germania, a înregistrat două single-uri din care unul împreuna cu Pierre Brice.[15]

Barker a decedat pe 11 mai 1973, în urma unui atac de cord, la trei zile după ce a împlinit 54 de ani, în timp ce mergea pe Lexington Avenue în Upper East Side din New York City, pentru a-și întâlni logodnica, actrița Karen Kondazian.[16] Înmormântarea a avut loc la New York. A fost incinerat, iar cenușa a fost dusă de soția sa înstrăinată, „Tita”, în Spania.

Filmografie selectivă

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Lex Barker, Munzinger Personen, accesat în  
  2. ^ a b „Lex Barker”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Lex Barker, Roglo 
  4. ^ a b Lex Barker, GeneaStar 
  5. ^ a b Lex Barker, Filmportal.de, accesat în  
  6. ^ „Lex Barker”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Obituary Variety, May 16, 1973.
  8. ^ Reiner Boller, Christina Böhme (). Lex Barker – Die Biografie. Schwarzkopf & Schwarzkopf Verlag, Germany. ISBN 3-89602-444-2. 
  9. ^ "Miss Beals's Wedding", The New York Times, April 20, 1913.
  10. ^ „Lex Barker - Der unvergessene Tarzan und Old Shatterhand”. lex-barker.eu. . Accesat în . 
  11. ^ „Lex Barker - Biography”. tribute-to-lex-barker.net. . Accesat în . 
  12. ^ „LEX BARKER DIES; TARZAN OF MOVIES”. The New York Times. . Accesat în . 
  13. ^ en „Nevestele vesele din Windsor”. Internet Broadway Database. 
  14. ^ Electronic Army Serial Number Merged File, 1938–1946 [Archival Database]; World War II Army Enlistment Records; Records of the National Archives and Records Administration, Record Group 64
  15. ^ Lex Barker at Discogs
  16. ^ Boller, Reiner (). „Karen Kondazian”. Lex-Barker.com. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]