Likud

Oameni cheie
Likud
הליכוד‎

Președinte	Beniamin Netanyahu
Date
Înființat	13 septembrie 1973
Sediu	Metzudat Ze'ev[*]
Informații
Ideologie oficială	Național-liberalism Liberalism economic Sionism Conservatorism Populism de dreapta
Afiliere internațională	Uniunea Democrată Internațională Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni
Drapelul partidului

Prezență online
https://www.likud.org.il
Modifică date / text

Likud (în ebraică:הַלִּיכּוּד, translit. HaLikud, lit., Consolidare), în mod oficial, Likud- Mișcarea Național-Liberală, este un partid de centru-dreapta,^[1]^[2] în Israel.

Menachem Begin și Ariel Sharon

Un partid nereligios,^[3] Likud a fost fondat în 1973 de către Menachem Begin și Ariel Sharon în alianță cu mai multe partide de dreapta.
Victoria răsunătoare în alegerile din 1977 a fost un punct de cotitură în istoria politică a țării, marcând prima dată când stânga a pierdut puterea. În plus, a fost prima dată în Israel când un partid de dreapta a câștigat o pluralitate de voturi.^[4]

Menahem Begin, Jimmy Carter și Anwar Sadat la summitul de la Camp David
Ariel Sharon

Benjamin Netanyahu

Cu toate acestea, după ce a guvernat aproape toți anii '80, partidul a pierdut alegerile pentru Knesset în 1992. Totuși, candidatul Likud Benjamin Netanyahu a câștigat postul de Prim-Ministru în 1996 și a primit sarcina de a forma guvernul după alegeri.

Guvernul Netanyahu s-a dizolvat după un vot de neîncredere, care a condus la alegerile din 1999, Likud pierzând puterea în favoarea coaliției One Israel (în română:Un Israel) coaliție condusă de Ehud Barak.

Ariel Sharon

În 2001, Ariel Sharon, candidat Likud care l-a înlocuit pe Netanyahu în urma alegerilor din 1999, l-a învins pe Barak și a devenit Prim-Ministru. După ce partidul a înregistrat o victorie convingătoare în alegerile din 2003, Likud, a suferit o scindare majoră în 2005, când Sharon a plecat pentru a forma partidul Kadima. Acest lucru a dus la căderea Likudului pe locul patru în alegerile din 2006 și la pierderea a douăzeci și opt de locuri în Knesset.

Din nou Netanyahu

În urma alegerilor din 2009, Likud a fost capabil să câștige cincisprezece locuri și, cu Netanyahu din nou în fruntea partidului, a format o coaliție cu partide de dreapta Yisrael Beiteinu și Shas ca să controleze guvernul Kadima, care a câștigat o multitudine, dar nu o majoritate. Netanyahu este de atunci Prim-Ministru, iar Likud obține de atunci majoritatea voturilor.
Un membru de partid este numit un likudnic.^[5]

Note

^ „Likud”. Ynetnews. 1 februarie 2008. Accesat în 30 iunie 2015.
^ Baskin, Judith Reesa, ed. (2010). The Cambridge Dictionary of Judaism and Jewish Culture. Cambridge University Press. p. 304. ISBN 9780521825979. Accesat în 30 iunie 2015. To overcome Labor Party dominance, the bulk of center-right parties formed Likud.... In the early twenty-first century, Likud remains a major factor in the center-right political bloc.
^ Itamar Rabinovich; Jehuda Reinharz, ed. (2008). Israel in the Middle East: Documents and Readings on Society, Politics, and Foreign Relations, Pre-1948 to the Present. Brandeis University Press. p. 462.
^ Bsisu, Naji (2012). „Israeli Domestic Politics and the War in Lebanon” (PDF). Lights: the MESSA Journal. University of Chicago. 1 (3): 29–38. Accesat în 23 martie 2013. Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor)
^ „Likudnik”. Milon Morfix. Accesat în 25 aprilie 2010.

[1] „Likud”. Ynetnews. 1 februarie 2008. Accesat în 30 iunie 2015.

[Cambridge-2] Baskin, Judith Reesa, ed. (2010). The Cambridge Dictionary of Judaism and Jewish Culture. Cambridge University Press. p. 304. ISBN 9780521825979. Accesat în 30 iunie 2015. To overcome Labor Party dominance, the bulk of center-right parties formed Likud.... In the early twenty-first century, Likud remains a major factor in the center-right political bloc.

[Israelin-3] Itamar Rabinovich; Jehuda Reinharz, ed. (2008). Israel in the Middle East: Documents and Readings on Society, Politics, and Foreign Relations, Pre-1948 to the Present. Brandeis University Press. p. 462.

[bsisu12-4] Bsisu, Naji (2012). „Israeli Domestic Politics and the War in Lebanon” (PDF). Lights: the MESSA Journal. University of Chicago. 1 (3): 29–38. Accesat în 23 martie 2013. Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor)

[5] „Likudnik”. Milon Morfix. Accesat în 25 aprilie 2010.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]