Lilea Budjurova

Date personale
Lilea Budjurova

Născută	1 noiembrie 1958 (66 de ani) Angren^⁠(d), Uzbekistan
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Ucraina Rusia^[1]
Ocupație	jurnalistă profesoară universitară[*] politiciană poet
Activitate
Alma mater	Universitatea Pedagogică de Stat Nizami din Tașkent[*]
Organizație	Universitatea Pedagogică de Stat Nizami din Tașkent[] Krîm[] STB[] Agenția France Presse ATR Consiliul Suprem al Crimeii[]
Premii	Jurnalist Emerit al Ucrainei[] (2005) Ordin de Merit (Ucraina), clasa a treia[] (2015) High Standards of Journalism Award[*] (2018)
Modifică date / text

Lilea Budjurova (nume complet în ucraineană Лиля́ Русте́мовна Буджу́рова, iar în tătară crimeeană Lilâ Rustem qızı Bucurova; n. 1 noiembrie 1958, Angren^⁠(d), Uzbekistan) este o poetă și jurnalistă ucraineană de etnie tătară crimeeană.

Biografie

S-a născut la 1 noiembrie 1958 în orașul Angren^⁠(d) din Uzbekistan. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic Regional de Stat din Tașkent^⁠(d) în 1979.^[2] În 1979-1991 a lucrat în aceeași instituție ca profesoară de literatură rusă și străină.^[3]

Activitate jurnalistică

În 1989, ea a publicat prima sa colecție de samizdat „Biletul necumpărat” (în ucraineană «Некуплений квиток», transliterat: «Nekuplenîi kvîtok»), apoi colecția „Când ne vom întoarce...” (în ucraineană «Коли ми повернемось …», transliterat: «Kolî mî povernemos …»). S-a mutat în Crimeea în 1991.

Până în 1997, a lucrat ca redactor-șef al ziarului tătar crimeean Avdet^⁠(d); potrivit ei însăși, a fost concediată pentru că l-a criticat pe Mustafa Cemilev^⁠(d).^[4] Ulterior a fost redactor principal al Companiei teleradio de stat „Krîm”^⁠(d). De-a lungul anilor, ea a găzduit aici emisiunile „Ana-iurt” («Ана-юрт»), „Nebezpecina zona” («Небезпечна зона») etc. Din 2004 până în 2014 a fost redactorul-șef al ziarului Perșa Krîmska.^[3] În perioada 1992-2009 a fost corespondent al postului de televiziune STB^⁠(d) și tot din 1992 până în prezent este corespondent al France Presse. A publicat articole în publicația online Ukraiinska pravda^⁠(d). Este președinta Asociației Jurnaliștilor Liberi din Crimeea din 1997.

În 2012 a devenit director general adjunct pentru politica informațională la canalul ATR; tot acolo a prezentat emisiunea politico-socială „Gravitația”. Canalul respectiv s-a închis la 1 aprilie 2015. Din august 2015 Budjurova a fost director adjunct al studioului de producție „QaraDeniz production” și unul din organizatorii concursului anual de talente pentru copii „Сanlı ses”.^[5]

Politică

În 1991 a fost delegată la cea de-a II-lea Adunare a poporului tătar crimeean. A fost aleasă de două ori în Mejlis-ul tătar crimeean; mandatele sale au durat din 1991 până în 1997. Din 1994 până în 1998 a fost deputat în Consiliul Suprem al Republicii Autonome Crimeea^⁠(d). La 2 noiembrie 2015, în casa ei a avut loc o percheziție în legătură cu un dosar penal împotriva lui Lenur Isleamov^⁠(d).^[6]

Recunoaștere

Lilea Budjurova a fost distinsă cu următoarele premii și onoruri:

premiul „İsmail Gasprinsky” pentru două colecții samizdat de poezii și o serie de articole jurnalistice (1992)
premiul „Vasîl Stus” (2001)
titlul onorific Jurnalist Emerit al Ucrainei^⁠(d) (2005)^[7]
Ordinul de Merit^⁠(d), clasa III (2015)^[8]
premiul „Standards of journalism” (Ucraina, 2018)^[9]

Note

^ https://zachestnyibiznes.ru/fl/910216646905, accesat în 23 martie 2022 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ „ЛИЛЯ БУДЖУРОВА: «КАЖДЫЙ ИЗ НАС ОДНАЖДЫ СПРАШИВАЕТ СЕБЯ, КТО Я: ЖУРНАЛИСТ ИЛИ ЧЕЛОВЕК ИЗ ОБСЛУГИ?»” (în rusă).
^ ^a ^b „Известные люди юга России” (în rusă). Arhivat din original la 17 septembrie 2019. Accesat în 11 aprilie 2017.
^ „Лиля Буджурова: Правда стоит сломанных рук” (în rusă).
^ „Публикация этих фото — самый сильный ход пресс-службы Совмина Республики Крым со времён начала «Светопредставления»” (în rusă). ^{[nefuncțională]}
^ „Лиля Буджурова: не пугайте автоматами мою семью и мой народ” (în rusă). Krym.Realii. 2 noiembrie 2015. Accesat în 20 decembrie 2024.
^ „Указ Президента України від 30 листопада 2005 року № 1677/2005 «Про відзначення державними нагородами України з нагоди річниці підтвердження всеукраїнським референдумом Акта проголошення незалежності України 1 грудня 1991 року»” (în ucraineană).
^ „Указ Президента України від 5 червня 2015 року № 313/2015 «Про відзначення державними нагородами України з нагоди Дня журналіста»” (în ucraineană). ^{[nefuncțională]}
^ „У Львові оголосили переможців премії «Високі стандарти журналістики-2018»”. Standards of journalism (în ucraineană). 15 decembrie 2020. Arhivat din original la 12 decembrie 2020. Accesat în 23 martie 2022.

[5e01584fb401503739f906fc16e633fb-1] ttps://zachestnyibiznes.ru/fl/910216646905, accesat în 23 martie 2022 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[2] „ЛИЛЯ БУДЖУРОВА: «КАЖДЫЙ ИЗ НАС ОДНАЖДЫ СПРАШИВАЕТ СЕБЯ, КТО Я: ЖУРНАЛИСТ ИЛИ ЧЕЛОВЕК ИЗ ОБСЛУГИ?»” (în rusă).

[:0-3] „Известные люди юга России” (în rusă). Arhivat din original la 17 septembrie 2019. Accesat în 11 aprilie 2017.

[4] „Лиля Буджурова: Правда стоит сломанных рук” (în rusă).

[5] „Публикация этих фото — самый сильный ход пресс-службы Совмина Республики Крым со времён начала «Светопредставления»” (în rusă). ^{[nefuncțională]}

[6] „Лиля Буджурова: не пугайте автоматами мою семью и мой народ” (în rusă). Krym.Realii. 2 noiembrie 2015. Accesat în 20 decembrie 2024.

[автоссылка1-7] „Указ Президента України від 30 листопада 2005 року № 1677/2005 «Про відзначення державними нагородами України з нагоди річниці підтвердження всеукраїнським референдумом Акта проголошення незалежності України 1 грудня 1991 року»” (în ucraineană).

[8] „Указ Президента України від 5 червня 2015 року № 313/2015 «Про відзначення державними нагородами України з нагоди Дня журналіста»” (în ucraineană). ^{[nefuncțională]}

[9] „У Львові оголосили переможців премії «Високі стандарти журналістики-2018»”. Standards of journalism (în ucraineană). 15 decembrie 2020. Arhivat din original la 12 decembrie 2020. Accesat în 23 martie 2022.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]