Lista dogilor Veneției

Lista de mai jos cuprinde pe cei 120 de dogi ai Serenissimei Republici a Veneției, dispuși în ordine cronologică, pe secole.

Vreme de peste 1.000 de ani, principalul magistrat și conducător al orașului Veneția și apoi al Republicii, ales pe durata vieții, a fost numit Doge, un titlu italian rar (dar nu unic) ce derivă din latinescul dux. Începând de la 1172 (odată cu alegerea lui Sebastiano Ziani), dogii erau aleși exclusiv de către un grup restrâns de aristocrați ai Cetății. Combinația venețiană între elaborata pompă monarhică și constituția republicană cu un sistem extrem de stufos de alegere în funcțiile de conducere a făcut din La serenissima un exemplu tipic de „republică încoronată”.

Secolul al VII-lea

Paoluccio Anafesto (697–717), personaj semilegendar

Secolul al VIII-lea

Marcello Tegalliano (717–726)
Orso Ipato (726–737), asasinat, probabil în urma instigării exarhului de Ravenna, Eutihie
Scurt interregnum (737–742)
Teodato Ipato (742–755), detronat, orbit și exilat
Galla Gaulo (755–756), detronat, orbit și exilat
Domenico Monegario (756–764), detronat, orbit și exilat
Maurizio Galbaio (764–787)
Giovanni Galbaio (787–804), refugiat la Mantova în 803 împreună cu familia, unde se presupune că ar fi murit

Secolul al IX-lea

Obelerio Antenoreo (804–811), exilat și, în urma unei tentative de revenire la putere, asasinat
Agnello Participazio (811–827), silit să plece în exil la Zara, în Dalmația de către fiul său Giustiniano
Giustiniano Participazio (827–829)
Giovanni I Participazio (829–837), arestat și silit să poarte rasa monahală
Pietro Tradonico (837–864), asasinat
Orso I Participazio (864–881)
Giovanni II Participazio (881–887), retras din cauza stării precare de sănătate
Pietro I Candiano (887–888), ucis într-o luptă împotriva narentanilor, slavi din Dalmația
Pietro Tribuno (888–912)

Secolul al X-lea

Orso II Participazio (912–932)
Pietro II Candiano (932–939)
Pietro Participazio (939–942)
Pietro III Candiano (942–959)
Pietro IV Candiano (959–976), încuiat în palatul incendiat de către poporul venețian
Pietro I Orseolo (976–978), retras pentru a deveni monah în ordinul Camaldolese în abația San Michel de Cusa, în Franța
Vitale Candiano (978–979), patriarh de Grado
Tribuno Memmo (979–991)
Pietro II Orseolo (991–1009), retras la mănăstire

Secolul al XI-lea

Otto Orseolo (1009–1026), arestat și alungat la Constantinopol
Pietro Barbolano (1026–1032), abdicare în urma presiunilor în favoarea reinstalării lui Otto Orseolo
Domenico Flabanico (1032–1043)
Domenico Contarini (1043–1071)
Domenico Selvo (1071–1084), retras cu consimțământul său la o mănăstire
Vitale Faliero (1084–1096)
Vitale I Michiel (1096–1102)

Secolul al XII-lea

Ordelafo Faliero (1102–1117)
Domenico Michiel (1117–1130)
Pietro Polani (1130–1148)
Domenico Morosini (1148–1156)
Vital II Michiel (1156–1172), silit să abdice, în urma campaniei nefericite în Marea Egee
Sebastiano Ziani (1172–1178), primul doge ales de către electori
Orio Mastropiero (1178–1192)
Enrico Dandolo (1192–1205)

Secolul al XIII-lea

Secolul al XIV-lea

Marino Zorzi (1311–1312)
Giovanni Soranzo (1312–1328)
Francesco Dandolo (1328–1339)
Bartolomeo Gradenigo (1339–1342)
Andrea Dandolo (1343–1354), totodată cronicar
Marino Faliero (1354–1355), acuzat de trădare, executat și condamnat la damnatio memoriae

Secolul al XV-lea

Tommaso Mocenigo (1413–1423)
Francesco Foscari (1423–1457), forțat să abdice de către Consiliul celor Zece

Secolul al XVI-lea

Leonardo Loredan (1501–1521)
Antonio Grimani (1521–1523)

Secolul al XVII-lea

Secolul al XVIII-lea

Alvise Pisani (1735–1741)
Pietro Grimani (1741–1752)
Francesco Loredan (1752–1762)
Marco Foscarini (1762–1763), totodată istoric al literaturii istorice venețiene
Alvise Giovanni Mocenigo (1763–1779)
Paolo Renier (1779–1789)
Ludovico Manin (1789–1797), ultimul doge al Veneției, silit să abdice de către Napoleon I

Vezi și

Republica Veneția

Bibliografie

John Julius Norwich, A History of Venice, New York, Vintage Books, 1989. ISBN 0-679-72197-5.