Sari la conținut

Liuben Dilov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Liuben Dilov
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Cerven breag, Plevna, Bulgaria Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[4][1][2][3] Modificați la Wikidata
Sofia, Bulgaria Modificați la Wikidata
CopiiLiuben Dilov[*][[Liuben Dilov (Bulgarian writer, journalist, film director and politician)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Bulgaria Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba bulgară Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din Sofia
Limbilimba bulgară  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Domeniul SF
v • d • m

Liuben Dilov sau Luben Dilov (în bulgară Любен Дилов, n. , Cerven breag, Plevna, Bulgaria – d. , Sofia, Bulgaria) a fost un scriitor bulgar de literatură științifico-fantastică.[5] Cele mai cunoscute cărți ale sale sunt Drumul lui Icar și Omul atomic.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

A absolvit Universitatea din Sofia, specializarea limba și literatura bulgară. Primele sale povestiri au fost publicate în Народна младеж, o publicație pentru tineret. Fiul său, Liuben Dilov Jr. (bg:Любен Дилов-син) este un politician bulgar și scenarist.

Dilov a fondat Premiul Graviton pentru ficțiune în anul 1991. În ultimii ani ai vieții sale o boală gravă i-a limitat capacitatea de a scrie.

Lucrări scrise

[modificare | modificare sursă]

A scris peste 35 de cărți[5] care au fost traduse în peste 10 limbi. Cele mai multe științifico-fantastice, dar a scris și cărți pentru copii, romane cu tematică socia-filozofică, eseuri sau studii de critică literară.

Dilov descrie în romanul său din 1974 Drumul lui Icar a patra lege a roboticii mărind numărul celor trei legi originale propuse de Isaac Asimov: Un robot trebuie să-și stabilească identitatea ca robot, în toate cazurile." [6][7]

Dilov explică crearea celei de a patra legi în acest mod: "Ultima lege pune capăt costisitoarelor aberații ale designerilor de a da psiho-roboților o formă cât mai apropiată de cea umană. Și [pune capăt] neînțelegerilor care rezultă..."[6] Povestirea sa Contacts of a Fourth Kind a fost inclusă în antologia Tales from the Planet Earth.

Romane

[modificare | modificare sursă]
  • «Атомният човек» (Omul atomic) — 1958
  • «Кладенецът на таласъмите» — 1963
  • «Помня тази пролет» — 1964
  • «Многото имена на страха» — 1967
  • «Тежестта на скафандъра» (Greutatea scafandrului) — 1969
  • «Пътят на Икар» (Drumul lui Icar) — 1974
  • «Парадоксът на огледалото» — 1976
  • «Звездните приключения на Нуми и Ники» — 1980
  • «Пропуснатият шанс. Из съчиненията на моя компютър» — 1981
  • «Незавършеният роман на една студентка» — 1982
  • «До Райската планета и назад. Другите приключения на Нуми и Ники» — 1983
  • «Жестокият експеримент» — 1985
  • «Библията на Лилит» — 1999
  • «Голямата стъпка» — 1999
  • «Демонът на Максуел» — 2001
  • «Да избереш себе си» — 2002

Povestiri și nuvele

[modificare | modificare sursă]
  • „Да нахраниш орела“ (1977)
  • „Даровете на Бога“
  • „Двойната звезда“ (1979)
  • „Дори да си отидат“
  • „За Джони, който искаше да излезе“
  • „Зеленото ухо“
  • „Моят странен приятел астрономът“ (Ciudatul meu prieten, astronomul, 1971)
  • „На пеещата планета“
  • „Напред, човечество“
  • „Педагогическата машина“
  • „Не пушете! Затегнете коланите!“ (1982)
  • „Още по въпроса за делфините“
  • „Хубавата Елена“
  • „Цялата истина около шимпанзето Топси“
  • „Шегата на капитана“
  • „Гълъби над Берлин“ (1953)
  • „Точката на Лагранж“ (1983)
  • „Осъзнаването на роботите“
  • „Новогодишна трагедия“
  • „Наше доказателство за летящите чинии“
  • „Поредният номер“
  • „Последното интервю на Адам Сусбе“
  • „Странните качества на Борис Левиташки“

În limba română

[modificare | modificare sursă]
  • Drumul lui Icar (Пътят на Икар), traducere de Tiberiu Iovan, Colecția Fantastic Club, Editura Albatros, 1983
  • Tragedie de Anul Nou (Новогодишна трагедия), traducere de Ion Ilie Iosif, revista Orion, 1/1990, pag. 15-17. Povestea are loc pe Titan în jurul Anului Nou. Din cauza aglomerației pe navele de transport, Ivan alege să se teleporteze pe Titan pentru a petrece sărbătorile alături de soția sa Ivonne, dar din cauza centurii de asteroizi, teleportarea are erori și ajunge pe Titan cu jumătatea inferioară a trupului aparținând unei femei proaspăt căsătorite. Soțul acesteia apare dar soția sa nu are jumătatea inferioară a trupului lui Ivan ci a unei bătrâne de 100 de ani care (mulțumită cu noile sale picioare tinere) dispare prin Sistemul Solar.
  • Ciudatul meu prieten, astronomul[8] în Enigma Văii Albe (Povestiri științifico-fantastice bulgare)[9], Editura Tineretului, Colecția SF, 1967. Antologie de Mihail Magiari și Victor Kernbach. Un renumit astronom descoperă mai multe semnale radio extraterestre care provin din constelația Casiopeea.

Referințe și note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Lyuben Dilov, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica 
  2. ^ a b „Liuben Dilov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Любен Дилов, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  5. ^ a b www.novinite.com
  6. ^ a b Dilov, Lyuben (aka Lyubin, Luben or Liuben) (). Пътят на Икар. Захари Стоянов. ISBN 954-739-338-3. 
  7. ^ Another Fourth Law of Robotics was proposed by Harry Harrison in the tribute anthology Foundation's Friends in 1989.
  8. ^ http://www.isfdb.org/cgi-bin/title.cgi?1987682
  9. ^ http://www.isfdb.org/cgi-bin/pl.cgi?564950

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Liuben_Dilov&oldid=15592576