Locuțiune
Locuțiunea este, în gramatică și în lexicologie, un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire. Locuțiunile fac parte din categoria mai mare a perifrazelor[1]. Conform altei definiții, locuțiunea este un tip de expresie fixă (de grup neanalizabil) caracterizată, în afară de sensul global unitar, prin trăsături morfosintactice probând, pe de o parte, pierderea autonomiei gramaticale a măcar unuia dintre elementele grupului, iar, pe de alta, funcționarea de ansamblu ca a unui singur cuvânt[2].
Criterii ale locuțiunii
[modificare | modificare sursă]Pentru a stabili dacă un grup de cuvinte este locuțiune, se pot aplica mai multe criterii, dar numai unele locuțiuni le îndeplinesc pe toate[3]:
- Poate fi înlocuită cu un singur cuvânt (criteriu paradigmatic), ex. fr Il voyage en chemin de fer „Călătorește cu trenul” (literal „… pe calea ferată” / Il voyage en voiture „Călătorește cu mașina”.
- Nu respectă vreo regulă de construcție, de exemplu nu există determinant abstract asociat cu substantivul din ea (criteriu sintactic): fr avoir lieu „a avea loc”.
- Sensul ei este altul decât cel al componentelor ei considerate separat, sau este sinonimă cu un cuvânt (criteriu semantic): fr bande dessinée „bandă desenată”, ro aducere aminte – amintire, de valoare – valoros, -oasă, cine știe cine – cineva, a-și bate joc – a batjocori[1].
- Conține un element care nu mai este folosit în limba actuală (arhaism), sau un regionalism neacceptat de varietatea standard a limbii în afara locuțiunii: ro a da buzna, în zadar[4], fr d’ores et déjà „de-acum” (lit. „de-acum și deja”).
- Conține o formă flexionară neacceptată de standard în afara locuțiunii: a băga în sperieți, de-a prinselea, pe de lături[4].
Locuțiuni aparținând diferitelor părți de vorbire
[modificare | modificare sursă]În unele limbi, precum româna sau franceza, există locuțiuni pentru aproape toate părțile de vorbire. Pentru română fac excepție, după unii lingviști[5], numeralul și articolul, după alții[6] numai articolul, locuțiuni numerale fiind considerate numeralele distributive (câte doi, câte trei, câte un sfert etc.).
Există, prin urmare, locuțiuni:
- substantivale: ro băgare de seamă[1], fr chemin de fer „cale ferată”[7];
- adjectivale: ro în floarea vârstei[1], fr comme il faut „cumsecade”[7];
- pronominale: ro vrute și nevrute[1], fr quelque chose „ceva”[7];
- verbale: ro a o lăsa moartă[1], fr avoir lieu „a avea loc”[7], hu harcot folytat „a duce o luptă”[8], cnr voditi borbu „a duce o luptă”[9];
- adverbiale: ro cu noaptea-n cap[1], fr à son corps défendant „împotriva voinței sale” (lit. „apărându-și corpul”)[7];
- prepoziționale: ro de față cu[1], fr quant à „cât despre”[7];
- conjuncționale: ro în schimb[1], fr bien que „cu toate că”[7];
- interjecționale: ro ți-ai găsit![1], fr Par exemple ! „Asta-i bună!” (lit. „De exemplu!”)[7].
Există uneori paralelisme de structură între locuțiuni corespunzătoare unor părți de vorbire diferite. Exemple[10]:
- cu toate acestea (locuțiune adverbială) – cu toate că (locuțiune conjuncțională);
- în jur (locuțiune adverbială) – în jurul (locuțiune prepozițională);
- înainte de (a) (locuțiune prepozițională) – înainte (ca) să (locuțiune conjuncțională).
Uneori asemenea paralelisme se creează prin derivare: a aduce aminte > aducere aminte, a băga de seamă > băgare de seamă și băgător de seamă[10].
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h i j Constantinescu-Dobridor 1998, articolul locuțiune.
- ^ Bidu-Vrânceanu et al. 1997, p. 281.
- ^ Secțiune după Grevisse și Goosse 2007, pp. 196–197, în afara exemplelor din surse indicate separat.
- ^ a b Avram 1997, p. 32.
- ^ De exemplu Constantinescu-Dobridor 1998.
- ^ De exemplu Avram 1997, p. 139.
- ^ a b c d e f g h Grevisse și Goosse 2007, pp. 196–197.
- ^ Hangay 2007, p. 545.
- ^ Čirgić 2010, p. 168.
- ^ a b Avram 1997, p. 33.
Surse bibliografice
[modificare | modificare sursă]- Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5
- cnr Čirgić, Adnan; Pranjković, Ivo; Silić, Josip, Gramatika crnogorskoga jezika (Gramatica limbii muntenegrene), Podgorica, Ministerul Învățământului și Științei al Muntenegrului, 2010, ISBN 978-9940-9052-6-2 (accesat la 24 martie 2018)
- Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicționar general de științe. Științe ale limbii Arhivat în , la Wayback Machine., București, Editura științifică, 1997, ISBN 973-440229-3 (accesat la 12 februarie 2025)
- Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 24 martie 2018)
- fr Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9
- hu Hangay, Zoltán, Szövegtan (Textologie), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp. 521–554 (accesat la 24 martie 2018)