Logică multimodală
O logică multimodală este o logică modală care are mai mult de un operator modal primitiv.
O logică modală cu n operatori modali unari primitivi se numește n-logică modală. Dați fiind acești operatori, se pot adăuga întotdeauna operatori modali definiți ca dacă și numai dacă .
Poate că primul exemplu de 2-logică modală este logica tensionată a lui Arthur Prior(en)[traduceți], cu două modalități, F și P, care corespund la „cândva în viitor” și la „cândva în trecut”. O logică[1] cu infinit de multe modalități este (propozițional) logică dinamică, introdusă în 1976 și având un operator modal separat pentru fiecare expresie regulată. O versiune de logică temporală introdusă în 1977 și destinată verificării de program are două modalități, corespunzând modalităților [A] și [A*] ale logicii dinamice pentru un singur program A, înțelese ca întreg universul făcând un pas înainte în timp. Termenul însuși de logică multimodală nu a fost introdus până în 1980. Un alt exemplu de logică multimodală este logica Hennessy–Milner, ea însăși un fragment din calculul modal μ mai expresiv care este, de asemenea, o logică a punctului.
Logica multimodală poate fi utilizată, de asemenea, pentru a formaliza un fel de reprezentare a științei: motivarea logicii epistemice este aceea de a permite mai mulți agenți (ei sunt considerați ca subiecți capabili să-și formeze convingeri, cunoștințe) și de a gestiona credința sau știința fiecărui agent, astfel încât să poată fi formate aserțiuni epistemice despre ele. Operatorul modal trebuie să fie capabil de a contabiliza știința fiecărui agent; de aceea trebuie să fie indexate pe setul agenților. Motivația este că ar trebui să afirme că „Subiectul i are cunoștințe despre ca fiind adevărat”. Dar poate fi folosit, de asemenea, pentru formalizarea: „Subiectul i crede ”. Pentru formalizarea sensului bazată pe abordarea lumii semantice posibile, poate fi folosită o generalizare multimodală a semanticii Kripke: în loc de o singură relație de accesibilitate „comună”, există o serie a lor, indexată pe un set de agenți.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ferenczi, Miklós.
- Dov M. Gabbay, A. Kurucz, F. Wolter, M. Zakharyaschev. Mai multe valori specificate pentru
|autor=
și|nume=
(ajutor) - Walter Carnielli; Claudio Pizzi. Mai multe valori specificate pentru
|autor=
și|nume=
(ajutor); Mai multe valori specificate pentru|autor2=
și|nume2=
(ajutor)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- en Stanford Encyclopedia of Philosophy: "Modal logic" – by James Garson.