Mănăstirea Sfântul Pavel
| Sfântul Pavel | |
.jpg) | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Confesiune | Biserica Ortodoxă  |
| Țara |  Grecia |
| Localitate | Republica Monastică de la Muntele Athos |
| Coordonate | 40°09′40″N 24°17′25″E / 40.16111°N 24.29028°E |
| Istoric | |
| Data începerii | secolul al XII-lea |
| Atestare | Înainte de 1035[1] |
| Localizare | |
Modifică date / text  | |
Mănăstirea Sfântul Pavel (în greacă Αγίου Παύλου) este o mănăstire de pe Muntele Athos, Grecia. Ctitorul mănăstirii a fost Sfântul Pavel Xeropotamianul, după care este numită. Mănăstirea se află în partea de vest a peninsulei Athos, iar Katholikon (biserica principală) are hramul Întâmpinarea Domnului. Ziua sa de sărbătoare este sărbătorită la 2 februarie. Deoarece comunitatea monahală din Muntele Athos respectă calendarul iulian, care se află în prezent cu 13 zile în urma calendarului civil, 2 februarie a calendarului iulian cade pe data de 15 februarie a calendarului gregorian. La jumătatea drumului spre Turnul Amalfion se află Schitul Lacu, locuit de români, aflat în subordinea Mănăstirii Sfântul Pavel.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Mănăstirea a fost înființată la sfârșitul secolului al X-lea până la începutul secolului al XI-lea de către Sfântul Pavel din Xeropotamou, fondatorul Mănăstirii Xeropotamou. Documentele atestă independența sa față de Xeropotamou până în 1035.[1] Mănăstirea a fost inițial dedicată Sfântului Gheorghe, dar mai târziu a luat numele fondatorului său. Hramul a fost ulterior schimbat în Întâmpinarea Domnului. Între anii 1355 și 1365, nobilul sârb Antonije Bagaš împreună cu Nikola Radonja au cumpărat și restaurat mănăstirea ruinată, devenind ctitori.[2] Restaurarea mănăstirii, susținută de frații Vuk Branković și Grgur Branković, a marcat începutul perioadei sârbe din istoria mănăstirii.[3][4] Pelerinul rus Isaia confirmă că până la sfârșitul secolului al XV-lea mănăstirea era sârbă.[5]
Mănăstirea se situează pe locul al paisprezecelea în ierarhia mănăstirilor atonite. Biblioteca conține 494 de manuscrise și peste 12 000 de cărți tipărite. [6]
Mănăstirea cuprinde 31 de călugări și are două schituri idioritmice (case monastice mici, dependente de mănăstire): Schitul Lacu (cu viețuitori români) și Noul Schit (în Grecia continentală).[6]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b S. Binon, Les origines légendaires et l'histoire de Xéropotamou et de Saint-Paul de l'Athos (Louvain, 1942)
- ^ Angold, Michael (). „The Cambridge History of Christianity: Volume 5, Eastern Christianity”. Cambridge University Press – via Google Books.
- ^ Recueil de Vardar. Akademija
- ^ Miladin Stevanović; Vuk Branković (srpski velmoža.).
- ^ A. E. Bakalopulos.
- ^ a b „Agios Pavlos page at Macedinian Heritage”.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
