Maria Mailat
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Maria Mailat | |
Date personale | |
---|---|
Născută | aprilie 1953 (71 de ani) |
Cetățenie | România |
Ocupație | scriitoare |
Limbi vorbite | limba franceză[1] |
Modifică date / text |
Maria Mailat (n. 17 aprilie 1953, Târgu Mureș, Transilvania, România) este o prozatoare franceză de origine română.
Scriitoarea s-a exilat în Franța în timpul dictaturii lui Ceaușescu, ajungînd la Paris în august 1986, unde a cerut azil politic și a publicat în 1987, la editura Robert Laffont, un roman scris în România în limba română și scos clandestin din țară, tradus în franceză de Alain Parruit, sub titlul ”S'il est deffendu de pleurer”. Face parte din generația de scriitori care se auto-denumește generația '80.
Familie mixtă, tatăl român și mama secuiancă. Studii universitare la Iași, de sociologie-psihologie, colegă cu Liviu Antonesei, Mihai Dinu Gheorghiu. Se căsătorește probabil în timpul studenției cu criticul literar și poetul ieșean Constantin Pricop. Divorțează la scurt timp și se stabilește cu fiul lor Tudor la Târgu Mureș.
În România a publicat mai ales în revista Vatra dar și în alte câteva reviste studențești (Echinox, Dialog, Opinia studențească) poeme, interviuri, nuvele, articole și volumul de nuvele și schiță "Intrare liberă", la editura Cartea Românească. Înainte de debutul cu poezie într-o placheta colectivă, are dificultăți cu cenzura comunistă.
În acord cu al doilea soț, Dan Culcer critic literar, eseist și ziarist român, redactor la revista Vatra, emigrează împreună cu doi din cei patru copii ai lor. Familia se regrupează după un an, dar intervine rapid un divorț. Se căsătorește cu M. Baas.
În Franța scrie și publică în limba franceză, romane, nuvele, poeme. Este și sociolog-antropolog, cu studii publicate în limba franceză. Trăiește la Paris, și are trei copii, Tudor (n. Pricop), Matei Alexandru Culcer și Aaron Baas, câte unul cu fiecare din cei trei soți succesivi.
În 2001 a fost aleasă vicepreședinta Casei scriitorilor francezi și francofoni din Franța (Maison des Écrivains), cu sediul la Paris, funcție pe care a exercitat-o până în 2007.[2]
Selecție din opere
[modificare | modificare sursă]- Schițe și povestiri
- Intrare liberă, București: Cartea Românească, 1985.
- Romane
- Sainte Perpétuité, ed. Julliard, 1998
- La grâce de l'ennemi, ed. Fayard, 1999
- Quitte-moi, ed. Fayard,
- La cuisse de Kafka, ed. Fayard.
- S'il est défendu de pleurer, 198 p., Editeur Robert Laffont, 1988 (reeditare 1992) ISBN-10: 222105430X ; ISBN-13: 978-2221054307
- Wenn es verboten ist zu weinen (versiunea tradusă în limba germană) Verlag: Volk und Welt, 1991
- Poeme
- KLOTHO (premiul Voronca) ed. Jacques Bremond,
- Cailles en sarcophage, ed. Editinter,
- Graines d'Antigone, ed. Editinter,
- Trans-sylvania, ed. Signum.
- Eseuri
- Silences de Bourgogne, ed. de l'Armançon.
- Nuvele
- Avant de mourir en paix, ed. Fayard, 2000.
- Traduceri
- Agota Kristof, Clous: Poèmes hongrois et français, Carouge, Switzerland. Editions Zoé. 2016. 200 pages. (poeme de Agota Kristof traduse din limba maghiară în limba franceză de Maria Mailat)[3]