Marin Drinov
| Marin Stoianov Drinov | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Panaghiuriște, Imperiul Otoman |
| Decedat | (67 de ani)[6][7] Harkov, gubernia Harkov(d), Imperiul Rus |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Sofia[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Frați și surori | Naiden Drinov[*][8] Peio Drinov[*][9] |
| Cetățenie |  Bulgaria[10][11][12] |
| Ocupație | medievist istoric cadru didactic universitar[*] slavist[*] |
| Limbi vorbite | limba bulgară[13] |
| Activitate | |
| Domeniu | istorie filologie |
| Instituție | Universitatea de Stat din Harkov[*] |
| Alma Mater | istoriko-filologiceski fakultet Moskovskogo universiteta[*] |
| Organizații | Academia de Științe din Sankt Petersburg[*] Academia de Științe a Bulgariei[*] Srpsko učeno društvo[*] Academia Sârbă de Științe și Arte |
Modifică date / text  | |
Marin Stoianov Drinov (în bulgară Марин Стоянов Дринов, în rusă Марин Степанович Дринов, n. , Panaghiuriște, Imperiul Otoman – d. , Harkov, gubernia Harkov(d), Imperiul Rus) a fost un istoric și filolog bulgar din perioada renașterii naționale bulgare care a trăit și a lucrat în Rusia în cea mai mare parte a vieții sale.[14] Marin Drinov a fost unul dintre părinții fondatori ai statului bulgar de la 1878 și unul dintre cei care au pus bazele istoriografiei bulgare.[15] La Brăila, în România, Drinov a fost membru fondator în 1869 al Academiei Bulgare de Științe (Болгарская академия наук, atunci denumită Societatea Literară Bulgară - Болгарское литературное общество) precum și primul său președinte. La scurt timp după declararea independenței Bulgariei în 1878, societatea s-a mutat în Sofia.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Drinov s-a născut în Panaghiuriște în 1838. A plecat în Rusia în 1858 pentru a-și continua educația. A studiat istoria și filologia la Kiev și la Universitatea de Stat din Moscova, apoi a călătorit și a lucrat în Austria și Italia între 1865 și 1871, unde a căutat documente despre istoria Bulgariei. În 1869, Drinov a publicat eseuri ca Istoria bisericii bulgare sau Despre originea poporului bulgar, pe care bulgarii le-au întâmpinat cu simpatie, mai ales pe primul dintre ele, deoarece susținea lupta spirituală cu grecii fanarioți. În 1869, a devenit unul dintre co-fondatori și membru activ al Societății Literare Bulgare, fondată la Brăila în România. Drinov a obținut o diplomă de masterat și a devenit lector universitar de studii slavice la Universitatea din Harkiv, începând să lucreze ca profesor cu normă întreagă la sfârșitul anului 1876.
În perioada guvernării ruse a Bulgariei (1878 - 1879), Drinov a fost ministru al educației și al afacerilor spirituale. Având un rol activ în organizarea noului stat bulgar eliberat, Marin Drinov este cunoscut ca unul dintre autorii Constituției de la Târnovo, persoana care a propus ca Sofia în locul orașului Veliko Tărnovo (favorizată de diplomații austrieci) să fie noua capitală bulgară și ca persoana care a introdus versiunea standardizată de 32 de litere a alfabetului chirilic care a fost folosită în Bulgaria până la reforma ortografică din 1945.
Drinov a trăit în Harkiv după 1881, continuând activitățile sale științifice și educative până la sfârșitul vieții sale. A murit în acest oraș la 13 martie 1906, după o lungă luptă cu tuberculoza.
Marin Drinov a scris cea mai puternică dramă din literatura bulgară Ivanco, asasinul lui Asan I. Acesta a scris și câteva povestiri, ca de exemplu „Familia nenorocită”.[16]
Onoruri
[modificare | modificare sursă]
Vârful Drinov (în bulgară Дринов връх) de pe insula Smith, Insulele Shetland de Sud, Zona Antarctică Britanică, este numit după Marin Drinov.[17][18]
Două premii ale Academiei de Științe din Bulgaria sunt numite după Marin Drinov.[19]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Marin Stojanow Drinow, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Marin Sojanov Drinov, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ „Marin Drinov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Marin Stoianov Drinov, Open Library, accesat în
- ^ Marin Drinov, Open Library, accesat în
- ^ Pedagogi i psihologi mira
- ^ Marea Enciclopedie Rusă, accesat în
- ^ http://www.math.bas.bg/digi/drinov/bio.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.math.bas.bg/digi/drinov/bio.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/14682745.2010.504206 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Foursquare City Guide
- ^ http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/14682745.2010.504206?mobileUi=0 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ IdRef, accesat în
- ^ J. D. B. (). „Bulgaria”. The Encyclopaedia Britannica; A Dictionary of Arts, Sciences, Literature and General Information. IV (BISHARIN to CALGARY) (ed. 11th). Cambridge, England: At the University Press. p. 786. Accesat în .
- ^ Crampton, R. J. (). A Concise History of Bulgaria (ed. 2nd). Cambridge, New York, Melbourne, Madrid, Cape Town, Singapore, São Paolo: Cambridge University Press. p. 48.
- ^ Vasile Cristu, Idealuri și realități în literatura bulgară până la 1877, revista Societatea de mâine, anul XI, noiembrie 1934, nr. 11, București, pag. 174-175
- ^ Drinov Peak. SCAR Composite Antarctic Gazetteer
- ^ Bulgarian Antarctic Gazetteer. Antarctic Place-names Commission. (details in Bulgarian, basic data in English)
- ^ „Statute of the Marin Drinov decoration of honor of the Bulgarian Academy of Sciences” (PDF). Academia Bulgare de Științe. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Literatură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Дринов, М. O privire asupra originii poporului bulgar și a începutului istoriei bulgare. Пловдив-Русчук-Велес, 1869
- Дринов, М. Istoria Bulgariei de la început și până în prezent. Viena, 1869
- Заселение Балканскаго полуострова славянами (1872)
- Южные славя и Византия în Х веке (1876)
- Дринов, М. Nouă țarco-slaviană pământ cu precizări de slavă perputere. - Журнал Министва Народного Просвявания, Ч. 238. Санкт-Петербург, 1885, 174-206 (отд. отп. )
- Дринов, М. О некоторых трудах Димитрия Хоматиана, как исторически материал. I. - Византийский временник, Т. I (1894), 319-340
- Дринов, М. О некоторых трудах Димитрия Хоматиана, как исторически материал. II. - Византийский временник, Т. II (1895), 1-23
- Дринов, М. Съчинения. Т. III. С., 1915
- Дринов, М. Избрани съчинения . Т. I-II. Sub rând. lui Иван Дуйчев, София, 1971
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Imperial Moscow University: 1755-1917: encyclopedic dictionary. Moscow: Russian political encyclopedia (ROSSPEN). . p. 223. ISBN 978-5-8243-1429-8. Imperial Moscow University: 1755-1917: encyclopedic dictionary. Moscow: Russian political encyclopedia (ROSSPEN). . p. 223. ISBN 978-5-8243-1429-8. Imperial Moscow University: 1755-1917: encyclopedic dictionary. Moscow: Russian political encyclopedia (ROSSPEN). . p. 223. ISBN 978-5-8243-1429-8.
- Сборник за юбилея на професора Марин С. Дринов 1869-1899. Нареди и издаде Българска книжовна компания в София. С., 1900
- Rezultatele cercetării lui Marin Stoianov Drinov. Sofia, 1960. (Изследвания в чест на Марин Стоянов Дринов. София, 1960)
- Кирило-Методиевска encyclopedia . Т. I. Sofia, 1985, 614-616.
- Gjuzelev, V. Marin Drinov (1838-1906) - Begründer der Bulgarischen Slawistik und Mediävistik, Palaeobulgarica, XVII (1993), № 4, 107-126.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- An article on Marin Drinov by Nikola Filipov bg
- Rulex.ru article on Marin Drinov ru
Chisholm, Hugh, ed. (). „Bulgaria/Language”. Encyclopædia Britannica (ed. 11). Cambridge University Press.- Lucrări de sau despre Marin Drinov în biblioteci (catalog WorldCat)
