Marin Rotaru
 | Din textul acestui articol nu rezultă caracterul notabil al subiectului. Dacă articolul nu va fi completat cu bibliografia necesară, el va fi redirecționat, combinat cu altul sau propus pentru ștergere. |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Marin Rotaru (n. 13 noiembrie 1946, Dumbrăveni, comuna Fundeni (astăzi Dumbrăveni), plasa Negru Vodă, județul Constanța, d. 31 decembrie 2019, Giurcani, comuna Găgești, județul Vaslui) a foat învățător, arheolog, pictor şi sculptor.
A absolvit Liceul Teoretic nr. 3 din Bârlad și Institutul Pedagogic din același oraș, după care a fost învățător la Școala Gimnazială Mihai Ioan Botez din Giurcani până la pensionare, în anul 2011.
Este autorul lucrărilor Antichitățile Elanului, volumele 1 (1997) și 2 (2009), Comuna Banca – file de monografie (2002), Ghenuță Coman – o viață dedicată arheologiei (2003), Mănăstirea Moreni (2004), Mănăstirea Pârvești (2005) și Marin Rotaru – album de artă (2013). A publicat numeroase articole pe teme de arheologie în publicații locale și centrale. A donat 1.570 de artefacte arheologice Muzeului Județean Ștefan cel Mare din Vaslui, 1.200 de vestigii antice Muzeului Vasile Pârvan din Bârlad și o colecție de piese etnografice și arheologice Muzeului Sătesc din Găgești.
A fondat revista de cultură Elanul (1998) și Asociația Culturală Academia Rurală „Elanul” (2003). A organizat expoziții personale de pictură și sculptură la Vaslui (1976), Bârlad (1977 și 1980) și în diverse tabere școlare.
A înființat Muzeul Sătesc din Găgești (2015), care îi poartă numele (din 2020).