Sari la conținut

Matteo Bartoli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Matteo Bartoli
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Labin, Istria, Croația[6] Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1][2][3][5][4] Modificați la Wikidata
Torino, Italia[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitero Monumentale di Torino[*][[Cimitero Monumentale di Torino (cemetery in the Italian municipality of Turin)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
cadru didactic universitar[*]
autor de non-ficțiune[*]
romanist
filolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[7][8][9]
limba germană[8]
limba franceză[8] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Viena  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Torino  Modificați la Wikidata
Influențat deKarl Vossler[*][[Karl Vossler (German philologist romanist (1872–1949))|​]], Benedetto Croce  Modificați la Wikidata

Matteo Giulio Bartoli (n. 22 noiembrie 1873, Labin, Austro-Ungaria — d. 23 ianuarie 1946, Torino) a fost un lingvist italian. A studiat la Universitatea din Viena și a predat la Universitatea din Torino din 1907 până spre sfârșitul vieții.

Contribuția sa cea mai importantă la studiul limbilor a realizat-o prin documentarea limbii dalmate.

În 1897 Matteo Bartoli îl vizitează pe Tuone Udaina, considerat la vremea aceea ultimul vorbitor al limbii dalmate. În urma convorbirilor cu acesta, scrie mii de cuvinte, povești și întâmplări din viața lui Udaina, publicate ulterior într-o carte cu traducerea în italiană, ce ne oferă informații substanțiale cu privire la vocabularul, fonetica și gramatica acestei limbi de origine romanică. Tot el publică traducerea în germană a studiului său, Das Dalmatsche, în anul 1906. Cu toate acestea, manuscrisul în italiană s-a pierdut iar lucrarea nu a fost retradusă în italiană decât recent, în anul 2001.

De reținut este și faptul că dalmata nu era limba uzuală a lui Tuone Udaina; acesta o învățase ascultând discuțiile personale ale părinților săi. De asemenea, el nu mai utilizase această limbă de 20 de ani în momentul conversației cu Bartoli, era surd și știrb, și avea - din această cauză - dificultăți în pronunție.

A mai scris Introduzione alla neolinguistica ("Introducere în neolingvistică", 1925) și Saggi di linguistica spaziale ("Eseuri despre lingvism spațial", 1945) și a fost profesorul lui Antonio Gramsci, scriitor și politolog italian.

  1. ^ a b Matteo Giulio Bartoli, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Matteo Giulio Bartoli, Istrapedia 
  4. ^ a b Matteo Giulio Bartoli, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  5. ^ a b Matteo Giulio Bartoli, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  6. ^ a b www.accademiadellescienze.it, accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  
  9. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)