Megachiroptere
| Megachiroptere Fosilă: oligocen–prezent | |
|---|---|
| |
| Calongul sau câinele-zburător (Pteropus vampyrus) | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Mammalia |
| Ordin: | Chiroptera |
| Subordin: | Megachiroptera sau Yinpterochiroptera Dobson, 1875 |
| Familie: | Pteropodidae Gray, 1821 |
| Subfamilii | |
|
Nyctimeninae | |
Modifică text  |
|
Megachiropterele (Megachiroptera) sau liliecii frugivori este un subordin de chiroptere, care cuprinde lilieci frugivori (care se hrănesc în special cu fructe) de talie în general mare, ce au un bot alungit și asemănător cu cel al câinilor sau al vulpilor, din care cauză sunt numiți și "câini-zburători". Sunt răspândite în regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, Africii, în Australia, Noua Zeelandă, Indonezia, Filipine, insulele Havai.
Ca dimensiuni sunt foarte mari. Există însă și specii de talie mică ca și microchiropterele, în general. Calongul sau câinele-zburător (Pteropus vampyrus), răspândit în insulele Iava, Sumatra, Banda și Timor, este cel mai mare liliac; atinge o lungime de 40 cm, iar anvergura aripilor este de 1,5 m.
Megachiropterele au scoica urechii externe simplă ca un cornet, iar pielea din jurul nărilor nu formează cute. Lipsite de facultatea de ecolocație, megachiropterele (cu excepția speciilor genului Rousettus) au văzul și mirosul foarte bine dezvoltate.
La membrele anterioare poartă gheară și al doilea deget, nu numai primul. Degetul II al membrelor anterioare își păstrează o oarecare independență și are întotdeauna 3 falange. Coada lor este foarte scurtă sau lipsește.
Ca urmare a regimului alimentar frugivor dentiția se modifică mult: molarii au tuberculii rotunjiți și mult tociți, numărul dinților se reduce, capătă spații libere între ei și se uniformizează cu excepția caninilor care rămân dezvoltați; crestele în formă de W sunt absente. Limba este prevăzută cu papile cornoase și servește ca organ de perforație sau de sugere.
Consumă de preferință fructe zemoase și dulci. Macroglossus și Megaloglossus au limba foarte lungă și se hrănesc cu nectar și polen.
Sunt mai puțin adaptate la zbor. Reprezentanții acestui subordin sunt animale crepusculare și nocturne. Ziua dorm agățați de crengile arborilor sau în peșteri în nemișcare, dar zboară dacă sunt deranjate sau există vreun pericol. Uneori se agață așa de mulți pe o creangă, încât o rup.
Carnea lui Pteropus este comestibilă și este consumată de malaezii. Se domesticesc ușor și-și recunosc stăpînii.
Unii liliecii frugivori (Hypsignathus monstrosus, Epomops franqueti, Myonycteris torquata, Rousettus aegyptiacus) pot fi gazdele naturale pentru o serie de virusuri (virusul Ebola, virusul Marburg etc) care provoacă boli fatale la oameni și animale domestice.
Sistematica
[modificare | modificare sursă]Cele 186 de specii ale ordinului sunt cuprinse într-o singură familie bine delimitată, Pteropodidae (= Pteropidae), împărțită în 44-46 genuri și șapte subfamilii.
FAMILIA PTEROPODIDAE
- Subfamilia Nyctimeninae
- Genul Nyctimene
- Nyctimene aello
- Nyctimene albiventer
- Nyctimene cephalotes
- Nyctimene celaeno
- Nyctimene certans
- Nyctimene cyclotis
- Nyctimene draconilla
- Nyctimene keasti
- Nyctimene major
- Nyctimene malaitensis
- Nyctimene masalai
- Nyctimene minutus
- Nyctimene rabori
- Nyctimene robinsoni
- Nyctimene sanctacrucis († începutul secolului 20)
- Nyctimene vizcaccia
- Genul Paranyctimene
- Genul Nyctimene
- Subfamilia Cynopterinae
- Genul Aethalops
- Genul Alionycteris
- Genul Balionycteris
- Genul Chironax
- Genul Cynopterus
- Genul Dyacopterus
- Genul Haplonycteris
- Genul Latidens
- Genul Megaerops
- Genul Otopteropus
- Genul Penthetor
- Genul Ptenochirus
- Genul Sphaerias
- Genul Thoopterus
- Subfamilia Harpiyonycterinae
- Genul Aproteles
- Genul Dobsonia
- Genul Harpyionycteris
- Subfamilia Macroglossinae
- Subfamilia Pteropodinae
- Genul Acerodon
- Genul Desmalopex
- Genul Eidolon
- Genul Mirimiri
- Genul Neopteryx
- Genul Pteralopex
- Genul Pteropus
- Grupul de specii P. alecto
- Grupul de specii P. caniceps
- Grupul de specii P. chrysoproctus
- Grupul de specii P. conspicillatus
- Grupul de specii P. livingstonii
- Grupul de specii P. mariannus
- Grupul de specii P. melanotus
- Grupul de specii P. molossinus
- Grupul de specii P. neohibernicus
- Grupul de specii P. niger
- Grupul de specii P. personatus
- Grupul de specii P. poliocephalus
- Grupul de specii P. pselaphon
- Pteropus insularis
- Pteropus nitendiensis
- Pteropus pilosus († secolul 19)
- Pteropus pselaphon
- Pteropus tokudae († anii 1970)
- Pteropus tonganus
- Pteropus tuberculatus
- Pteropus vetulus
- Grupul de specii P. samoensis
- Grupul de specii P. scapulatus
- Grupul de specii P. subniger
- Grupul de specii P. vampyrus
- incertae sedis
- Pteropus allenorum († secolul 19)
- Pteropus coxi († secolul 19)
- Genul Styloctenium
- Subfamilia Rousettinae
- Genul Eonycteris
- Genul Rousettus
- Subgenul Boneia
- Subgenul Rousettus
- Subgenul Stenonycteris
- Subfamilia Epomophorinae
- Tribul Epomophorini
- Genul Epomophorus
- Genul Epomops
- Genul Hypsignathus
- Genul Micropteropus
- Genul Nanonycteris
- Tribul Myonycterini
- Tribul Plerotini
- Genul Plerotes
- Tribul Scotonycterini
- Tribul Epomophorini
Note
[modificare | modificare sursă]
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Dumitru Murariu. Din lumea mamiferelor, vol. V - Mamifere zburatoare. Editura Academiei Române, București 2011
- Victor Pop. Zoologia vertebratelor. Vol. II. Fasc. 2, Mamiferele. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1962.
- Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967.
- Ronald M. Nowak. Walker's Bats of the World. 1994
- Ronald M. Nowak. Walker's Mammals of the World. Volume I. Johns Hopkins University Press, 6th edition, 1999
- В. Е. Соколов. Систематика млекопитающих. Москва, "Высшая школа", 1979
