Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte
| Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte | |
| Creat(ă) la | septembrie 1986 |
|---|---|
| Locație | Academia Sârbă de Științe și Arte |
| Autori | Pavle Ivić, Antonije Isaković, Dušan Kanazir, Mihailo Marković, Miloš Macura, Dejan Medaković, Miroslav Pantić, Nikola Pantić, Ljubiša Rakić, Radovan Samardžić, Miomir Vukobratović, Vasilije Krestić, Ivan Maksimović, Kosta Mihailović, Stojan Ćelić, Nikola Ćobeljić |
| Scop | Naționalismul sârb, Serbia Mare |
Modifică date / text  | |
Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte (adesea menționat de sârbi ca SANU Memorandum) a fost un document redactat de o comisie a Academiei Sârbe din 1985 până în 1986. În 1986, anumite părți din document au fost publicate de Večernje novosti.[1] Memorandumul a devenit foarte cunoscut în Iugoslavia deoarece punctele de vedere despre națiune erau controversate, și s-a cerut reorganizare fundamentală a statului.[1] Tema principală a fost că descentralizarea a dus la dezintegrarea Iugoslaviei și că sârbii au fost discriminați de către structura constituțională iugoslavă.[2] Alături de celelalte republici iugoslave, inclusiv Serbia, aceasta a fost considerată a fi o manifestare a naționalismului sârb și a Serbiei Mare.[3] Se presupune că a fost un moment cheie în dezintegrarea Iugoslaviei, și a contribuit la războaiele iugoslave.[2]
Membrii comisiei
[modificare | modificare sursă]Comisia era alcătuită din 16 intelectuali sârbi:[4]
- Pavle Ivić
- Antonije Isaković
- Dušan Kanazir
- Mihailo Marković
- Miloš Macura
- Dejan Medaković
- Miroslav Pantić
- Nikola Pantić
- Ljubiša Rakić
- Radovan Samardžić
- Miomir Vukobratović
- Vasilije Krestić
- Ivan Maksimović
- Kosta Mihailović
- Stojan Ćelić
- Nikola Čobeljić
Prezentare generală
[modificare | modificare sursă]Memorandumul este împărțit în două părți: una despre „Crizele în Economia și Societatea Iugoslavă” iar cealaltă despre „Statutul Serbiei și Națiunea Sârbilor”.[5] În prima parte se relatează despre fragmentarea economică și politică a Iugoslaviei după aprobarea constituției din 1974. A doua parte, relatează despre cea ce considerau autorii că Serbia are un statut inferior în Iugoslavia, folosindu-se de statul sârbilor din Kosovo și Croația pentru a justifica afirmația.
Conținutul memorandumului
[modificare | modificare sursă]- Albanezii comit genocid împotriva sârbilor din Kosovo (paginile 41 și 56 ale memorandumului)
- Republica Socialistă Slovenia și Republica Socialistă Croația preiau controlul economiei sârbe. Republica Socialistă Federativă Iugoslavia se desprinde de industria Republicii Socialiste Serbia (pagina 42)
- Este nevoie de schimbări constituționale în Iugoslavia datorită modului nedrept de tratare al Serbiei (pagina 46)
- Există o mare discriminare a sârbilor care se aseamănă cu genocidul (pagina 50)
- Serbia a pierdut 2500000 de victime pentru Iugoslavia (în Primul și al Doilea Război Mondial) iar acuma este o victimă a acestui stat (pagina 52)
- Între 1690 și 1912, 500.000 de sârbi au fugit din Kosovo din cauza genocidurilor comise de albanezi (pagina 56)
- Există o discriminare mare a sârbilor din Kosovo și Croația (pagina 58)
- Sârbii din Croația sunt în pericol mai mult ca niciodată (pagina 62)
- Scriitorii de naționalitate sârbă din Bosnia sunt sârbi și nu scriitori bosniaci (pagina 65)
- Problema sârbilor nu va fi rezolvată înainte de înființarea unei unități națiunile și culturale depline a poporul sârb fără să fie important unde aceștia locuiesc (paginile 70 - 73)
- În ultimii 50 de ani sârbii au fost de două ori victime ale distrugerii, asimilării, schimbării religiei, genocidului cultural, îndoctrinare ideologică și afirmând că ei nu au nicio importanță (paginile 70 - 73)
- Dacă Iugoslavia se va prăbuși, Serbia trebuie să-și urmărească interesul național (pagina 73)
Reacții
[modificare | modificare sursă]Ivan Stanbolić, care la acea vreme era Președintele Serbiei, a numit memorandumul un act „în memoriam pentru Iugoslavia”.[6] Slobodan Milošević l-a numit „o manifestare a naționalismului furibund, o otravă injectată de dușmanii dinăuntru și din afară, spre a distruge Iugoslavia”.[7] Deși Milošević nu a făcut publică această afirmație, Dobrica Ćosić și alți intelectuali naționaliști au perceput tăcerea lui ca o dovadă a susținerii ideilor elaborate în document.[7]
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Bianchini, Stefano (). Problema iugoslavă. BIC ALL. ISBN 973-571-449-3.
- en Bokovoy, Melissa Katherine; Irvine, Jill A.; Lilly, Carol S. (). State-society relations in Yugoslavia, 1945-1992. Palgrave Macmillan. ISBN 0-312-12690-5.
- Doder, Dusko; Branson, Louise (). Miloșevici. Portretul unui dictator. BIC ALL. ISBN 973-571-523-6. Parametru necunoscut
|locație=ignorat (ajutor) - en Frucht, Richard C. (). Eastern Europe: An Introduction to the People, Lands, and Culture. Library of Congress. ISBN 1-57607-800-0.
- en Meštrović, Stjepan Gabriel (). Genocide after emotion: the postemotional Balkan War. Routledge. ISBN 0-415-12294-5.
- en Miller, Nick (). The Nonconformists: Culture, Politics, and Nationalism in a Serbian Intellectual Circle, 1944-1991. Central European University Press. ISBN 978-963-9776-13-5.