Sari la conținut

Mikel Merino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mikel Merino
Informații generale
Nume complet Mikel Merino Zazón
Data nașterii (28 de ani)[1][2]
Locul nașterii Pamplona, Navarra, Spania
Înălțime 188 cm
Greutate 78 kg
Post mijlocaș defensiv
Informații despre echipă
Echipa actuală Arsenal
Număr 23 Modificați la Wikidata
Cluburi de juniori
Ani Club
CD Amigó
Osasuna
Cluburi de seniori* Modificați la Wikidata
Ani Club Ap (G)
2013-2014 Osasuna B⁠(d) 5 (0)
2014-2016 Osasuna 67 (8)
2016-2017 Dortmund 9 (0)
2017-2018 Newcastle 25 (1)
2018-2024 Real Sociedad 242 (25)
2024- Arsenal
Echipa națională Modificați la Wikidata
Ani Țară Ap (G)
2014-2015  Spania U-19[*]​ 12 (1)
2016-2019  Spania U-21 20 (4)
2020-  Spania 11 (0)
2021  Spania U23[*]​ 6 (1)
Palmares
Competitor pentru  Spania
Fotbal
Liga Națiunilor UEFA
Campion Olanda 2023
Vicecampion Italia 2021
Jocurile Olimpice
Argint Tokyo 2020 Team⁠(d)
Campionatul European de Fotbal Sub-21
Campion Italia 2019
Campionatul European de Fotbal Sub-21
Vicecampion Polonia 2017
Campionatul European de Fotbal Sub-19
Campion Grecia 2015
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mikel Merino Zazón (pronunție în spaniolă: /ˈmikel meˈɾino/; n. , Pamplona, Navarra, Spania) este un fotbalist spaniol, care joacă pe post de mijlocaș defensiv la Arsenal în Premier League. Pe plan internațional, are prezențe la națională pentru Spania U-21, Spania U-19⁠(d), Spania U23⁠(d) și Spania.

După ce a început la Osasuna, a continuat să joace pentru Borussia Dortmund, Newcastle United și Real Sociedad.

Merino a reprezentat Spania la două Campionate Europene sub 21 de ani, câștigând ediția din 2019. A debutat cu naționala de seniori în 2020.

Cariera la cluburile de fotbal

[modificare | modificare sursă]

Osasuna

[modificare | modificare sursă]

Născut la Pamplona, Navarra, Merino și-a început cariera cu CD Amigó, apoi s-a mutat la CA Osasuna.[3] Și-a făcut debutul la seniori cu rezervele în sezonul 2013-14, în Tercera División.[3]

Pe 23 august 2014, Merino a făcut prima sa apariție competitivă cu prima echipă, începând cu o victorie cu 2-0 pe teren propriu împotriva lui FC Barcelona B în Segunda División.[4] A marcat primul său gol ca profesionist pe 21 decembrie, într-o victorie cu 2-1 în deplasare împotriva lui UD Las Palmas.[5]

Merino a fost promovat definitiv în lotul principal pe 31 ianuarie 2015, primind tricoul cu numărul 8.[6] A fost titular obișnuit în primul său an, ajutându-i să evite retrogradarea.[7]

În sezonul 2015-2016, Merino a marcat patru goluri în 34 de apariții, Osasuna a terminat pe locul șase și a ajuns în play-off-ul pentru promovare.[8] În prima etapă a acelei etape, a marcat două goluri într-o victorie cu 3–1 acasă împotriva lui Gimnàstic de Tarragona [9] și a reușit un alt gol în manșa secundă (victorie 3–2).[10]

Borussia Dortmund

[modificare | modificare sursă]

La 15 februarie 2016, Merino a semnat un contract de cinci ani cu Borussia Dortmund, care a intrat în vigoare la 1 iulie.[11] Prima sa apariție în Bundesliga a avut loc pe 14 octombrie, când a jucat toate cele 90 de minute într-o remiză 1-1 acasă cu Hertha BSC.[12]

Newcastle United

[modificare | modificare sursă]

În iulie 2017, Merino s-a alăturat lui Newcastle United împrumutat pe un sezon; clubul din Premier League a fost de acord cu o clauză care îi obligă să semneze definitiv jucătorul, pe baza unui număr de apariții.[13][14] La 13 octombrie, acest lucru a fost invocat și a fost de acord cu un contract pe cinci ani.[15]

Merino a reușit 25 de apariții competitive pentru Magpies,[16] marcând o singură dată, o lovitură de cap care avea să fie singurul gol împotriva lui Crystal Palace pe St James' Park pe 21 octombrie 2017.[17] A oferit o singură pasă de gol.[16]

Real Sociedad

[modificare | modificare sursă]

Merino s-a întors în Spania pe 12 iulie 2018, semnând un contract de cinci ani cu Real Sociedad pentru o sumă nedezvăluită [18], raportată a fi de 12 milioane de euro.[19] Primul său meci din La Liga a avut loc pe 18 august, când a jucat 59 de minute într-o victorie cu 2-1 împotriva gazdelor Villarreal CF [20] iar primul său gol pe 21 septembrie într-o victorie impotriva lui SD Huesca.[21] În ciuda eforturilor inițiale depuse pentru a se adapta la noua sa echipă, înfruntându-se și cu unele probleme de accidentare, a devenit în cele din urmă titular obișnuit,[22][23] marcând de patru ori în 32 de meciuri în primul său sezon.[24]

Pe 7 martie 2020, Merino a purtat banderola de căpitan pentru prima dată într-o înfrângere în campionat cu 1-0 în deplasare cu FC Barcelona.[25][26] În iulie, și-a reînnoit contractul până în 2025.[27]

Pe 3 aprilie 2021, Merino a câștigat primul său titlu după ce a jucat cele 90 de minute ale finalei Copa del Rey 2020 – amânată din cauza pandemiei de COVID-19 – împotriva lui Athletic Bilbao, asistându-l pe Portu, care a fost doborât în careu; Mikel Oyarzabal a transformat lovitura de la unsprezece metri pentru singurul gol pe Estadio de La Cartuja, iar Merino a fost ales Jucătorul meciului.[28][29]

În sezonul 2023-2024, Merino a câștigat cele mai multe dueluri pentru posesie în ligile de top ale Europei, la 326.[30]

Arsenal

[modificare | modificare sursă]

Merino s-a întors în Premier League pe 27 august 2024, semnând un contract pe termen lung cu Arsenal.[31]

Cariera internațională

[modificare | modificare sursă]

Merino a făcut parte din echipa Spaniei sub 19 ani, care a câștigat Campionatul European UEFA 2015 din Grecia. A marcat primul lor gol al turneului, deschizând o victorie cu 3-0 în fața deținătoarei Germania la AEL FC Arena din Larissa.[32]

La 20 august 2020, Merino a primit prima convocare la echipa de seniori, pentru primele două meciuri din UEFA Nations League 2020–21 împotriva Germaniei și Ucrainei [33], obținând primele minute împotriva primei pe 3 septembrie prin înlocuirea lui Sergio Busquets la începutul celei de-a doua reprize a unui egal 1–1.[34] A marcat primul său gol pe 12 septembrie 2023, al doilea într-o eventuală înfrângere cu 6-0 a Ciprului în preliminariile pentru UEFA Euro 2024, organizate la Granada.[35]

Palmares

[modificare | modificare sursă]

Real Sociedad

Spania U19

Spania U21

Participare la Jocurile Olimpice su Spania

Spania

Individual

  • Jucătorul lunii din Segunda División: iunie 2016 [43]
  • Echipa sezonului La Liga: 2022–23 [44]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Mikel Merino, Transfermarkt, accesat în  
  2. ^ Mikel Merino, As 
  3. ^ a b Astráin, Fermín (). „Mikel Merino, noveno juvenil en debutar” [Mikel Merino, ninth youth player to debut]. Diario de Navarra⁠(d) (în spaniolă). Accesat în . 
  4. ^ „El equipo también responde” [The team also answer] (în spaniolă). CA Osasuna. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Osasuna asalta el Gran Canaria” [Osasuna take Gran Canaria]. Marca (în spaniolă). . Accesat în . 
  6. ^ „Mikel Merino llevará el dorsal 8 y Kenan Kodro, el 9” [Mikel Merino will have the number 8 jersey and Kenan Kodro, the 9]. Diario de Navarra (în spaniolă). . Accesat în . 
  7. ^ Arruti, Imanol (). „Así es Mikel Merino, el último fichaje de la Real Sociedad” [Meet Mikel Merino, Real Sociedad's last signing]. El Diario Vasco⁠(d) (în spaniolă). Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Merino: "No sé si le saldré barato o caro al Borussia, me centro en jugar"” [Merino: "I don't know if Borussia will get me for a lot of money or not, I just play"]. Diario de Navarra (în spaniolă). . Accesat în . 
  9. ^ García, Gregorio (). „Osasuna toma ventaja, pero no sentencia” [Osasuna get the upper hand, but do not get job done]. Marca (în spaniolă). Accesat în . 
  10. ^ García, Gregorio (). „Y el primer finalista es... Osasuna” [And the first finalists are... Osasuna]. Marca (în spaniolă). Accesat în . 
  11. ^ „Borussia Dortmund verpflichtet Mikel Merino” [Borussia Dortmund acquire Mikel Merino] (în germană). Borussia Dortmund. . Accesat în . 
  12. ^ Brack, Tim (). „Merino überzeugt als Ballmagnet” [Merino gets job done as ball magnet] (în germană). Sport1⁠(d). Accesat în . 
  13. ^ Valentine, Ben (). „Newcastle land Mikel Merino on loan from Borussia Dortmund”. Goal. Accesat în . 
  14. ^ „Fix! Dortmunds Merino wechselt zu Newcastle” [Done! Dortmund's Merino moves to Newcastle] (în germană). Kicker. . Accesat în . 
  15. ^ „Mikel Merino signs for Newcastle from Borussia Dortmund in permanent deal”. BBC Sport. . Accesat în . 
  16. ^ a b Navarro, Juan C. (). „Real Sociedad | La extraña progresión de Mikel Merino” [Real Sociedad | Mikel Merino's strange progression] (în spaniolă). Fichajes. Accesat în . 
  17. ^ Walker, Michael (). „Mikel Merino's late header gives Newcastle victory over Crystal Palace”. The Guardian. Accesat în . 
  18. ^ „Latest news: Mikel Merino joins Real Sociedad”. Newcastle United F.C. . Accesat în . 
  19. ^ Vicente, Álvaro (). „Mikel Merino: "Si Urrutia ha dicho que no hubo interés, no soy nadie para decir lo contrario"” [Mikel Merino: "If Urrutia has said that there was no interest, I am not one to say the opposite"]. El Correo⁠(d) (în spaniolă). Accesat în . 
  20. ^ „La Real Sociedad comienza la campaña venciendo en el Estadio de la Cerámica” [Real Sociedad start the campaign winning at the Estadio de la Cerámica] (în spaniolă). La Liga. . Accesat în . 
  21. ^ Egea, Pablo (). „Mikel Merino gives nine-man Real Sociedad victory away to Huesca”. Marca (în spaniolă). Accesat în . 
  22. ^ Vicente, Álvaro (). „La lesión dejará a Mikel Merino fuera durante varias semanas” [Injury will leave Mikel Merino out for several weeks]. El Diario Vasco (în spaniolă). Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Badallo, Óscar (). „Mikel Merino se hace titular” [Mikel Merino becomes a starter]. Marca (în spaniolă). Accesat în . 
  24. ^ „Mikel Merino renueva con la Real Sociedad y Hugo Guillamón con el Valencia” [Mikel Merino renews with Real Sociedad and Hugo Guillamón with Valencia] (în spaniolă). Cadena COPE⁠(d). . Accesat în . 
  25. ^ Hafez, Shamoon (). „Barcelona 1–0 Real Sociedad”. BBC Sport. Accesat în . 
  26. ^ González, Miguel (). „Mikel Merino: «La Copa nos está dando alas en la Liga porque nos ha cargado de moral»” [Mikel Merino: "The Cup is giving us wings in the League because it was a morale boost"]. El Diario Vasco (în spaniolă). Accesat în . 
  27. ^ „"Wherever you are happy is where you want to be"”. Real Sociedad. . Accesat în . 
  28. ^ a b Reidy, Paul (). „Athletic Club 0–1 Real Sociedad: result, summary, goal”. Diario AS⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ Pacheco, Jorge (). „Mikel Merino, el MVP de la Copa del Rey: "El tiempo me ha dado la razón con mi fichaje por la Real"” [Mikel Merino, the King's Cup MVP: "Time has proven me right for signing with Real"]. El Español⁠(d) (în spaniolă). Accesat în . 
  30. ^ López, Ángel (). „La estratosférica estadística, top en Europa, de Mikel Merino” [The out-of-this-world statistics, top in Europe, of Mikel Merino]. Mundo Deportivo (în spaniolă). Accesat în . 
  31. ^ „Mikel Merino signs for Arsenal on long-term deal”. Arsenal F.C. . Accesat în . 
  32. ^ „Slick Spain too strong for holders Germany”. UEFA. . Accesat în . 
  33. ^ „OFICIAL | Lista de convocados de la Selección española para los partidos de la UEFA Nations League ante Alemania y Ucrania” [OFFICIAL | List of called-up players by the Spain national team for the UEFA Nations League matches against Germany and Ukraine] (în spaniolă). Royal Spanish Football Federation. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ „Germany 1–1 Spain: Gayà saves La Roja”. UEFA. . Accesat în . 
  35. ^ „España sigue por el buen camino” [Spain remain on track]. Diario de Burgos⁠(d) (în spaniolă). . Accesat în . 
  36. ^ Lowe, Sid (). „Real Sociedad beat Athletic to claim Copa del Rey and Basque glory”. The Guardian. Accesat în . 
  37. ^ Haslam, Andrew (). „Spain see off Russia for seventh Under-19 crown”. UEFA. Accesat în . 
  38. ^ Begley, Emlyn (). „Spain U21 2–1 Germany U21”. BBC Sport. Accesat în . 
  39. ^ „Germany U21 1–0 Spain U21”. BBC Sport. . Accesat în . 
  40. ^ „Tokyo Olympics 2021 medal count updates: who has won more? Tally by country, today, 7 August”. Diario AS. . Accesat în . 
  41. ^ Smith, Emma (). „Croatia 0–0 Spain (Spain win 5–4 on penalties)”. BBC Sport. Accesat în . 
  42. ^ „Spain 1–2 France”. UEFA. . Accesat în . 
  43. ^ „Mikel Merino named Liga Adelante Player of the Month for June”. La Liga. . Accesat în . 
  44. ^ „Los Premios 'Team Of The Season' de EA SPORTSTM y LaLiga revelan a los mejores 15 jugadores de la temporada” [The EA SPORTSTM and LaLiga 'Team Of The Season' Awards reveal the best 15 players of the season]. La Liga. . Accesat în . 
v • d • m
Spania – UEFA Euro 2024 – Campioană (al 4-lea titlu)
1 Raya • 2 Carvajal • 3 Le Normand • 4 Nacho • 5 Vivian • 6 Merino • 7 Morata (c) • 8 Fabián • 9 Joselu • 10 Olmo • 11 Torres • 12 Grimaldo • 13 Remiro • 14 Laporte • 15 Baena • 16 Rodri • 17 Williams • 18 Zubimendi • 19 Yamal • 20 Pedri • 21 Oyarzabal • 22 Navas • 23 Simón • 24 Cucurella • 25 Fermín • 26 Ayoze • Antrenor: De la Fuente
 Spania
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mikel_Merino&oldid=16465371