Sari la conținut

Mitropolia de Patras

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mitropolia de Patras

Catedrala Mitropolitană „Sfântul Andrei” din Patras
Poziție geografică
ȚarăGrecia  Modificați la Wikidata
Statistici
Viața bisericească
Cultcreștinism ortodox[*]​  Modificați la Wikidata
Înființaresecolul I d.Hr.[1]  Modificați la Wikidata
CatedralăKathedrikόs Naόs Agiou Andrea[*][[Kathedrikόs Naόs Agiou Andrea (church in Patras, Greece)|​]]  Modificați la Wikidata
Conducere
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mitropolia de Patras (în greacă Ιερά Μητρόπολις Πατρών) este o mitropolie a Bisericii Ortodoxe a Greciei, cu sediul în orașul Patras din Ahaia, Grecia, care își întinde jurisdicția asupra părții de nord-vest a peninsulei Peloponez.

Scaunul episcopal ar fi fost fondat, potrivit tradiției, în secolul I de Sfântul Andrei, care a fost martirizat aici. Din punct de vedere istoric, el a fost unul din cele două scaune episcopale majore ale Peloponezului, alături de scaunul episcopal de Corint. Mitropolia s-a aflat inițial în jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol, iar începând din 1833 se află în jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Greciei, cu excepția perioadei în care orașul Patras a făcut parte din Principatul de Ahaia și a funcțional acolo o arhiepiscopie romano-catolică.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Clădirea vechii arhiepiscopii latine, unde se află astăzi reședința mitropolitului

Scaunul episcopal de la Patras a fost fondat, după tradiție, de Sfântul Andrei, care a fost răstignit acolo. Moaștele sale sunt încă păstrate în Catedrala Mitropolitană „Sf. Andrei” din Patras.

Până în 733 Episcopia de Patras a fost subordonată Mitropoliei de Corint și s-a aflat sub jurisdicția Patriarhiei Romei. În acel an, împăratul Leon al III-lea Isaurul a trecut toate scaunele episcopale din prefectura Illyricum în subordinea Patriarhiei Constantinopolului.

Ulterior, Episcopia de Patras a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, apoi, în 806, a devenit mitropolie. A avut patru episcopii sufragane,[2] apoi cinci în jurul anului 940,[3] iar după 1453 a mai avut doar două episcopii sufragane, care au fost desființate succesiv.[4]

În secolul al X-lea a trăit acolo un renumit stâlpnic, la care Sf. Luca cel Tânăr a mers să fie instruit.[5]

Începând din 1180 și până în 1833 scaunul mitropolitan a fost denumit oficial „Mitropolia de Paleopatras” (Μητρόπολις Παλαιών Πατρών), adică „Mitropolia Vechiului Patras”, pentru a-l distinge de „Noul Patras”, orașul modern Ypati. Printre cei mai de seamă mitropoliți care au păstorit aici în această perioadă s-au numărat viitorii patriarhi ecumenici ai Constantinopolului Timotei al II-lea și Gavriil al IV-lea, precum și Gherman al III-lea, care a jucat un rol important în Războiul de Independență al Greciei.

Scaunul episcopal latin[modificare | modificare sursă]

În 1205 cavalerul cruciat William of Champlitte a pus stăpânire pe orașul Patras și a adus clerici romano-catolici; ei l-au ales la rândul lor pe Antelm de Cluny ca arhiepiscop. Antelm de Cluny avea cinci episcopi sufragani cu reședința în Andravida, Amyclæ, Modon, Coron și Cefalonia-Zante; chiar și atunci când teritoriile episcopiilor de Modon și Coron au aparținut venețienilor, episcopii respectivi au continuat să depindă de arhiepiscopul de Patras. Teritoriul ecleziastic a cuprins Baronia Patras, care era stăpânită de familia cavalerilor Aleman și era vasală Principatului de Ahaia. În 1276 arhiepiscopii catolici au dobândit controlul asupra Baroniei Patras, care a devenit practic de acum încolo independentă de Principatul de Ahaia. Arhiepiscopii latini au stăpânit Baronia Patras până în 1408, când au vândut-o Republicii Venețiene. În 1429 ea a căzut din nou în stăpânirea grecilor din Despotatul de Moreea, care au restaurat scaunul mitropolitan ortodox. Orașul Patras a fost capturat de turcii otomani în 1460.

Lista arhiepiscopilor latini de Patras a fost întocmită de Le Quien, Heinrich Gelzer[6] și Jules Pargoire.[7] Când orașul Patras a încetat să mai aibă episcopi catolici rezidenți, au continuat să fie numiți episcopi catolici titulari. Această practică a încetat după Conciliul Vatican II și nu au mai avut loc alte numiri în acest scaun titular după moartea în 1971 a ultimului episcop care deținea acest titlu.

În 1640 s-au stabilit la Patras misionari iezuiți, iar în 1687 misionari franciscani și carmeliți. Până în 1834 episcopul catolic de Syros s-a ocupat cu administrarea teritoriului Peloponezului, iar începând de atunci papa a încredințat păstorirea comunității catolice peloponeziace episcopului catolic de Zakynthos.

Mitropoliți[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://i-m-patron.gr/μητρόπολη-πατρών/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Gelzer, „Ungedruckte ... Texte der Notitiæ episcopatuum”, 557.
  3. ^ Gelzer, „Georgii Cyprii Descriptio orbis Romani”, 77.
  4. ^ Gelzer, „Georgii Cyprii Descriptio orbis Romani”, 634.
  5. ^ Patrologia Graeca CXI, 451.
  6. ^ In Gerland, „Neue Quellen zur Geschichte des lateinischen Erzbistums Patras”, Leipzig, 1903), 247-55.
  7. ^ In Échos d'Orient, VII, 103-107.

Acest articol încorporează text din Catholic Encyclopedia apărută în anul 1913, care este actualmente domeniu public.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mitropolia_de_Patras&oldid=15603122