Murad al II-lea
Murad al II-lea | |
sultan al Imperiului Otoman | |
![]() Murad al II-lea | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | خيرُ المُلُوك, أبو الخيرات, مُعز الدين وسياج المُسلمين, خوجه سُلطان ![]() |
Născut | iunie 1404 Amasya |
Decedat | 3 februarie, 1451 Edirne |
Înmormântat | Muradiye Külliyesi[*] ![]() |
Părinți | Mehmed I Celebi Emine Hatun[*] ![]() |
Frați și surori | Küçük Mustafa[*] ![]() |
Căsătorit cu | Mara Branković Hüma Hatun[*] Tacünnisa Hatice Halime Sultan Hatun[*] ![]() |
Copii | Mahomed al II-lea Fatma Sultan[*] ![]() |
Religie | islam ![]() |
Ocupație | conducător[*] ![]() |
Limbi vorbite | limba turcă otomană limba arabă limba persană ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Sultan |
Familie nobiliară | Dinastia Otomană[*] |
Domnie | |
Domnie | 1421 – 1451 |
Predecesor | Mehmed I |
Succesor | Mehmed al II-lea |
Semnătură | |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Murad al II-lea sau Koca Murad (limba turcă otomană: مراد ثاني, Murād-ı sānī; în poezia orientală sub numele de Muradî; n. iunie 1404, Amasya, Turcia – d. , Edirne, Imperiul Otoman) a fost sultan al Imperiului Otoman între anii 1421 - 1451 (cu o întrerupere între 1444 și 1446).
Biografie
[modificare | modificare sursă]
Murad al II-lea și-a petrecut copilăria în Amasya. Murad l-a urmat la tron pe tatăl său Mehmed I la vârsta de 19 ani.

Între 18-22 martie 1442, din ordinele lui Murad o armată, condusă de Mezid, beg al Vidinului, trece Dunărea și ia sub asalt Voievodatul Transilvaniei, condus la acel moment de voievodul Ioan de Hunedoara. Chiar dacă campania se încheie cu înfrângerea acesteia prin Bătălia de la Sibiu, campania este suficientă pentru a-i întări încrederea lui Murad asupra controlului său la nord de Dunăre, considerându-se adevăratul stăpân al Țării Românești.[1]
În 1444 a obținut o victorie tactică la Zlatița, apoi a făcut planul luptei de la Varna (1444) și a celei de la Kosovo (1448).
A fost un bun orator care a preferat o viață liniștită. Și-a iubit mult fiul, viitorul Mahomed al II-lea Cuceritorul. A avut șapte soții[2] și opt copii dintre care două fiice și șase fii: Mahomed, Ahmed, Alaeddin, Orhan, Hasan, Ahmed.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Ștefănescu, Mureșean, p. 313
- ^ Medlands Project
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ștefan, Ș; Mureșeanu, C; Istoria românilor, vol IV, De la universalitatea creștină către Europa "patriilor", București, editura Enciclopedică, 2001.