Sari la conținut

Nawal Al-Saadawi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nawal Al-Saadawi
Date personale
Născută[6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Kafr Tahla⁠(d), Al Qalyubiyah, Egipt[10] Modificați la Wikidata
Decedată (89 de ani)[11][12] Modificați la Wikidata
Q12206266⁠(d), Al Jizah, Egipt[1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAhmed Helmy (1955-1956), Sherif Hetata (1964)
CopiiMona Helmy, Atef Hetata
Cetățenie Regatul Egiptului[*]​ (–)
 Republica Egipt[*]​ (–)
 Republica Arabă Unită (–)
 Egipt (–) Modificați la Wikidata
Religieislam Modificați la Wikidata
Ocupațieautoare, activistă, medic psihiatru
Limbi vorbitelimba arabă[13]
limba engleză[13] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Cairo (1955), Universitatea Columbia din New York (1966)
PatronajDuke University[1]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeWoman at Point Zero[*][[Woman at Point Zero |​]]
The Fall of the Imam[*][[The Fall of the Imam |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Seán MacBride pentru Pace[*]​[2]
premiul Stig Dagerman[*]​[3]
North–South Prize[*][[North–South Prize (Portuguese award)|​]][4]
BBC 100 Women[*][[BBC 100 Women (premiu dat de BBC)|​]]
Premiul internațional al Cataloniei[*]​
honorary doctor of the University of St Andrews[*][[honorary doctor of the University of St Andrews |​]]
docteur honoris causa de l'université libre de Bruxelles[*][[docteur honoris causa de l'université libre de Bruxelles |​]]
æresdoktor ved Universitetet i Tromsø[*][[æresdoktor ved Universitetet i Tromsø |​]]
honorary doctor of the University of Chicago[*][[honorary doctor of the University of Chicago |​]]
Q110908232[*]​
BBC 100 Women[*][[BBC 100 Women (premiu dat de BBC)|​]][5]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nawal Al-Saadawi (în arabă: نوال السعداوي; n. , Kafr Tahla⁠(d), Al Qalyubiyah, Egipt – d. , Q12206266⁠(d), Al Jizah, Egipt[14][15]) a fost o scriitoare egipteană și medic psihiatru. S-a remarcat prin activitatea sa în calitate de autoare feministă, activistă, dar și de medic psihiatru. Rămâne însă în memoria colectivă prin lupta sa pentru recunoașterea drepturilor politice și sexuale ale femeilor, fiind descrisă ca o „Simone de Beauvoir a lumii arabe”.[16]

În 1955 și-a început cariera medicală, iar în 1957 publică prima sa operă, o colecție de proză scurtă. În 1972 a publicat prima operă non ficțională, „Al Mar`a wa Al-Jins”, în timp ce ocupa două funcții importante, aceea de director al educației sanitare în cadrul Ministerului Sănătății și cea de redactor al revistei Health Magazine, funcții pe care le pierde la scurt timp. De asemenea, cartea a fost cenzurată, iar din dorința de a evita cenzura egipteană începe să publice în Liban.[17]

Viața

[modificare | modificare sursă]

În anul 1955 s-a căsătorit cu Ahmed Helmy care a fost, de asemenea, medic. În același an se naște fiica lor, Mona Helmy, urmând ca în 1956 să divorțeze de Ahmed. Se recăsătorește în 1964 cu Sherif Hetata, medic și romancier, având împreună un fiu, Atef Hetata. [18]

În anul 1981 este închisă pentru două luni în închisoarea de femei Qanatir după ce a criticat regimul președintelui Anwar Sadat. [19]

În anul 2001 a fost adusă în instanță sub acuzația de apostazie în virtutea căreia se cerea divorțul de soțul său. Cu ajutorul organizațiilor centrate pe drepturile omului a reușit să câștige procesul. De asemenea, având de partea sa atât organizații egiptene, cât și internaționale, a reușit să câștige și alte procese împotriva sa, cât și împotriva fiicei sale, scriitoare la rândul ei. [20]

În anul 2004 candidează la alegerile prezidențiale. [21]

Educația

[modificare | modificare sursă]

A absolvit studii masterale în cadrul Universității din Cairo în 1955, iar în 1966 și-a obținut diploma de masterat în sănătate publică în urma absolvirii Universității Columbia din New York. De asemenea, a făcut cercetare în cadrul universității ʽAyn Shams din Cairo între anii 1972 și 1974. [22]

Cariera

[modificare | modificare sursă]

În ceea ce privește cariera sa în medicină, a profesat în perioada 1955-1965 în cadrul Universității din Cairo și a Ministerului de Sănătate al Egiptului, ocupând funcția de director al departamentului de educație sanitară al ministerului începând cu anul 1966. În anul 1972 este, însă, concediată din funcția sa în baza criticilor dure aduse de autoritățile politice și religioase cărții sale, „Al-Marʼa wa al-Jins” (lit. Femeia și sexul). Mai târziu, în septembrie 1981, Al-Saadawi este condamnată la închisoare unde scrie „Mudhakkirāt fī sijn al-nisāʼ” (lit. Amintiri din închisoarea de femei). [23]

Din cauza acțiunilor sale concentrate pe aducerea în atenție a drepturilor femeii arabe și a supliciilor la care aceasta este supusă (Al-Saadawi vorbește deschis și în repetate rânduri despre mutilarea genitală a femeilor, spre exemplu), i se aduc constant acuzații în plan legal, inclusiv legate de apostazie și herezie. De asemenea, asociația fondată în 1982 de Al-Saadawi în scopul solidarității între femeile arabe (ar: جميعة تضامن المراة العربية, Jamīʽa Taḍāmun al-Marʼa al-ʽArabiyya) a fost desființată în 1991 de către autorități, aceeași soartă fiind rezervată și pentru publicația care aparținea de această asociație, Al-Nūn. [24]

Opera

[modificare | modificare sursă]

A început să scrie la vârsta de 13 ani, publicând peste 40 de volume care au fost traduse, de-a lungul timpului, în peste 30 de limbi. [25] Controversele create de tematica operelor sale au dus chiar la necesitatea plasării unor garde de corp în fața casei lui Al-Saadawi după ce a primit amenințări cu moartea. Totuși, datorită scrierilor sale se produce o intensificare a dialogului despre feminism în lumea arabă. [26]

Opere reprezentative

[modificare | modificare sursă]
  • Mudhakkirāt Ṭabība (1958)
  • Al-Marʼah wa-al-jins (1971)
  • Imraʼah ʽinda nuqṭat al-ṣifr (1975)
  • Al-ghāʼib (1976)
  • Ughniyat al-aṭfāl al-dāʼiriyyah (1977)
  • Jannāt wa-Iblīs (1992)[27]


„Imraʼah ʽinda nuqṭat al-ṣifr” (1975) este una dintre cele mai importante opere ale autoarei, fiind tradusă în 1983 în limba engleză cu titlul „Woman at Point Zero”. Acest roman o are ca protagonistă pe Firdaus, o femeie care a fost condamnată la moarte pentru uciderea unui bărbat. Naratorul o vizitează în închisoare unde își așteaptă execuția, spunând povestea sa plină de suferință, întrucât se născuse într-o familie de țărani, fusese abuzată de tatăl său și suferise o clitoridectomie care a marcat-o pentru tot restul vieții sale. Mai târziu, i se aranjează căsătoria cu un bărbat mai în vârstă din partea căruia suferă, de asemenea, o serie de abuzuri. Într-un final, atunci când nu reușește să își construiască o carieră, recurge la prostituție pentru a deveni independentă, însă după ce suferă abuzuri și din partea proxenetului ajunge să îl ucidă în încercarea de a se auto-apăra. La început, Firdaus își spune povestea naratorului, însă nu este de acord ca aceasta să fie scrisă, însă într-un final acceptă acest lucru din dorința ca povestea ei să rămână în memoria colectivă după moartea sa. [28]

„Al-Ghāʼib” (1976), roman tradus în engleză în anul 1991 cu titlul „Searching” ilustrează povestea protagonistei Fouada. Cercetătoare în domeniul chimiei, femeia se îngrijorează atunci când partenerul ei, Farid, nu apare la întâlnirea lor săptămânală. Decide să îl sune, chiar merge la el acasă, însă descoperă că Farid a dispărut. Absența lui Farid, însă, pare să o facă pe Fouada să își regăsească valorile în viață și un loc în societate. Deși bărbații cu care se intersectează încearcă să o manipuleze, refuzând să îi recunoască pregătirea și calitățile, spre deosebire de Firdaus, Fouada reușește să se împlinească în carieră. Prin intermediul ei, Al-Saadawi spune povestea multor femei egiptene care, deși educate, se zbat să își găsească locul în societatea care refuză să le accepte meritele. [29]

„Ughniyat al-aṭfāl al-dāʼiriyyah” (1977) a fost de asemenea tradus în limba engleză în anul 1989, sub titlul „The Circling Song”. Titlul original al romanului este inspirat de un cântec egiptean pentru copii pe care Al-Saadawi își bazează întreaga narațiune. Ea își numește protagonista Hamida, după femeia care face obiectul cântecului. Aceasta are un frate geamăn, Hamido, autoarea insistând pe relația dintre cei doi gemeni și, îndeosebi, pe drama trăită de aceștea atunci când sunt separați. Hamida și Hamido par a avea aceleași trăsături, atât din punct de vedere fizic, cât și moral, astfel încât adesea cei doi se confundă în ochii cititorului. Hamida, asemenea altor protagoniste ale romanelor scrise de Al-Saadawi, reprezintă femeile care sunt constant oprimate, incapabile să își depășească condiția. Hamido este, la rândul său, o victimă în roman, autoarea punând în mod egal accentul pe opresiunea asupra femeii și asupra bărbatului. [30]


Traduceri în limba română

[modificare | modificare sursă]
  • „Femeie în punctul zero”, editura Black Button Books (în original, ar: امرأة عند نقطة الصفر , 1975)

Premii

[modificare | modificare sursă]
  • Literary Franco-Arab Friendship Award (acordat în 1982)
  • Literary Award of Gubran (acordat în 1988)
  • First Degree Decoration of the Republic of Libya (acordat în 1989)
  • Great Minds of the Twentieth Century Prize (acordat în anul 2003 de către American Biographical Institute)
  • North-South Prize (acordat în anul 2004 de către Consiliul European și Premi Internacional Catalunya)
  • African Literature Association`s Fonlon-Nichols Award (acordat în anul 2007 pentru excelență în scriere creativă și contribuție în lupta pentru drepturile omului și libertate de exprimare) [31]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Nawal el Saadawi, Advocate for Women in the Arab World, Dies at 89 (în engleză), The New York Times, accesat în  
  2. ^ International Peace Bureau to Award 2012 Sean MacBride Peace Prize to Nawal El-Sadaawi (Egypt) and Lina Ben Mhenni (Tunisia) (în engleză), Internationales Friedensbureau[*][[Internationales Friedensbureau (international organization)|​]], accesat în  
  3. ^ Egyptian writer awarded Stig Dagerman prize (în engleză), U Press[*][[U Press (Danish publisher)|​]], accesat în  
  4. ^ Award of the 10th Council of Europe North-South Prize (în engleză), Consiliul Europei, accesat în  
  5. ^ BBC 100 Women 2015: Who is on the list? (în engleză), BBC Online[*][[BBC Online (brand name and home for the BBC's UK online service)|​]], accesat în  
  6. ^ Nawal El Saadawi, Munzinger Personen, accesat în  
  7. ^ Nawal El Saadawi, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  8. ^ Nawal El Saadawi, SNAC, accesat în  
  9. ^ Nawāl al-Saʿdāwī, AlKindi 
  10. ^ The International Who's Who of Women 2006[*][[The International Who's Who of Women 2006 (biographical reference work published in 2006 and edited by Elizabeth Sleeman)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ وفاة نوال السعداوي عن عمر يناهز 90 عامًا (în arabă), Al-Masry Al-Youm[*][[Al-Masry Al-Youm (Egyptian newspaper)|​]],  
  12. ^ L’écrivaine égyptienne féministe Nawal El Saadawi est morte (în franceză), Le Monde,  
  13. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  14. ^ Encyclopædia Britannica
  15. ^ Saadawi, Nawal El, and Adele S. Newson-Horst, 2008
  16. ^ Encyclopædia Britannica
  17. ^ Nawal El Saadawi, Woman and Islam, 1982
  18. ^ Newson-Horst, Adele. 2010
  19. ^ Newson-Horst, Adele. 2010
  20. ^ Newson-Horst, Adele. 2010
  21. ^ Newson-Horst, Adele. 2010
  22. ^ Encyclopædia Britannica
  23. ^ Encyclopædia Britannica
  24. ^ Encyclopædia Britannica
  25. ^ Newson-Horst, Adele. 2010
  26. ^ Ramzi Saiti, and Ramzi M. Salti, 1994
  27. ^ Ramzi Saiti, and Ramzi M. Salti, 1994
  28. ^ Ramzi Saiti, and Ramzi M. Salti, 1994
  29. ^ Ramzi Saiti, and Ramzi M. Salti, 1994
  30. ^ Ramzi Saiti, and Ramzi M. Salti, 1994
  31. ^ Newson-Horst, Adele. 2010

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

  • Newson-Horst, Adele. „The Essential Nawal El Saadawi: A Reader”. Zed Books, Londra. 2010
  • Ramzi Saiti, and Ramzi M. Salti. “Paradise, Heaven, and Other Oppressive Spaces: A Critical Examination of the Life and Works of Nawal El-Saadawi.” Journal of Arabic Literature, vol. 25, no. 2, Brill, 1994, pp. 152–74, http://www.jstor.org/stable/4183334.
  • Saadawi, Nawal El, and Adele S. Newson-Horst. “Conversations with Nawal El Saadawi.” World Literature Today, vol. 82, no. 1, Board of Regents of the University of Oklahoma, 2008, pp. 55–58, http://www.jstor.org/stable/40159615.
  • "Nawal El Saadawi | Egyptian physician, psychiatrist, author and feminist". Encyclopædia Britannica. https://www.britannica.com/biography/Nawal-El-Saadawi (Consultat la data de 01.03.2022)
  • Nawal El Saadawi, Woman and Islam, Women's Studies International Forum, Volume 5, Issue 2, 1982, Pages 193-206, https://doi.org/10.1016/0277-5395(82)90027-9. (Consultat la data de 03.04.2022)

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

  • Amireh, Amal. “Framing Nawal El Saadawi: Arab Feminism in a Transnational World.” Signs, vol. 26, no. 1, University of Chicago Press, 2000, pp. 215–49, http://www.jstor.org/stable/3175385.
  • Johnson, Angela, and Nawal El-Saadawi. “Interview: Speaking at Point Zero: ‘Oob’ Talks with Nawal El-Saadawi.” Off Our Backs, vol. 22, no. 3, off our backs, inc., 1992, pp. 1–7, http://www.jstor.org/stable/20833964.
  • Ouyang, Wen-Chin. “Feminist Discourse Between Art and Ideology: Four Novels by Nawāl Al-Saʿdāwī.” Al-’Arabiyya, vol. 30, Georgetown University Press, 1997, pp. 95–115, http://www.jstor.org/stable/43192776.
  • Pardina, Teresa Lopez. “Nawal El-Saadawi: La Simone De Beauvoir Egyptienne? Influences Et Coincidences.” Simone De Beauvoir Studies, Vol. 23, Brill, 2006, Pp. 116–24, Http://Www.Jstor.Org/Stable/45170641.
  • Vinson, Pauline Homsi. “Shahrazadian Gestures in Arab Women’s Autobiographies: Political History, Personal Memory, and Oral, Matrilineal Narratives in the Works of Nawal El Saadawi and Leila Ahmed.” NWSA Journal, vol. 20, no. 1, The Johns Hopkins University Press, 2008, pp. 78–98, http://www.jstor.org/stable/40071253.

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nawal_Al-Saadawi&oldid=15613847