Nemeșești, Timiș

Nemeșești
—  sat  —
Biserica de lemn din Nemeşeşti
Nemeșești Nemeșești (România) Poziția geografică
Coordonate: 45°53′13″N 22°19′1″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Timiș
Comună	Margina
SIRUTA	157656
Prima atestare	1427
Altitudine	226 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	62 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	307267
Prezență online
GeoNames

Nemeșești este un sat în comuna Margina din județul Timiș, Banat, România. Aparține de comuna Margina și are o populație de 81 locuitori (2002).

Localizare

Se situează în extremitatea estică a județului Timiș, la poalele Dealurilor Fragulea, la o distanță de circa 12 km est de orașul Făget. Prin hotarul de sud al satului trece calea ferată Lugoj-Ilia. În trecut, la stația Nemeșești se adăuga o a doua locomotivă cu abur la trenurile ce mergeau spre Ilia, pentru a putea urca dealurile care urmează pe traseu.

Descriere

Biserica de lemn din Nemeşeşti, monument istoric

Localitatea Nemeșești face parte dintre satele înșiruite de-a lungul unui drum care aici urcă în pantă, mărginit de laturi neregulate cu gospodării înșiruite sau distanțate. Biserica de lemn din sat, contruită în 1798, este declarată monument istoric.

Flora spontană cuprinde plante medicinale - piciorul cocoșului, coada calului, tătăneasă, brânca ursului (varietatea transylvanicum), fructe de pădure - mure, zmeură, ciuperci comestibile: ghebe, mânătarcă, roșioare, cuci, barba caprei (creasta cocoșului). Fauna: mistrețul, căprioara, iepurele sălbatic, fazanul.

In mijlocul satului se află un copac de aproximativ 25 de metri, ca specie- păr, despre care bătrânii satului spun că tot așa mare era și pe când erau ei copii.

Istorie

Nemeşeşti în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72

Istoricul Nemeșeștilor începe din evul mediu. Satul este aminitit pentru prima dată într-un document de la 1427 când proprietar al moșiei Nemeșești devine un anume nobil Albert Nagymihalyi împreună cu fii săi. Primul nume atestat era Nemche. În 1597, Sigismund Bathory o donează lui Ștefan Török și intră în componența județului Hunedoara. Numele său era Nemesest sau Nemesesth. De-a lungul timpului satul trece în posesia mai multor nobili maghiari. Marsigli nu menționează localitatea în însemnările sale de la 1680-1700, însă conscripția de la 1717 o amintește cu 10 camere, în districtul Făget, cu numele Nemiste. Prefixul -ești demonstrează o prezență românească timpurie. De altfel, satul este tot timpul atestat ca sat valah și a fost în ultimele secole locuit numai de români. Biserica de lemn, monument istoric, datează din 1798.

Evoluția populației

De-a lungul timpului, populația satului a evoluat astfel:

Evoluția populației
1910	1920	1930	1941	1948	1956	1966	1968	1975	1985	1992	2002
185	178	170	151	140	124	171	168	145	115	54	81

În componența sa intră români, lipoveni, romi. Apartenența religioasă: creștin-ortodocși și neoprotestanți.

Bibliografie

• Ioan Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Țara”, Timișoara, 1935
• Bilea Petru Virgil, locuitor

Vezi și

• Biserica de lemn din Nemeșești

Legături externe

• Biserica de lemn "Sfântul Nichita Romanul" Arhivat în 17 ianuarie 2014, la Wayback Machine.
• Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - de la Biblioteca Congresului S.U.A.