Nereju, Vrancea

Nereju
—  sat și reședință de comună  —
Vedere a localităţii
Nereju Nereju (România) Localizarea satului pe harta României
Nereju Nereju (Județul Vrancea) Localizarea satului pe harta județului Vrancea
Coordonate: 45°43′0″N 26°43′3″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Vrancea
Comună	Nereju
SIRUTA	176953
Altitudine	579 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	1.360 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	627225
Prezență online
GeoNames
Nereju, pe o hartă mare realizată de către Institutul de Cercetare din Europa de Est și de Sud-Est (Click pentru imagine interactivă) Nereju, pe o hartă mare realizată de către Institutul de Cercetare din Europa de Est și de Sud-Est (Click pentru imagine interactivă)

Nereju (până în 1956 Nereju Mare) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Vrancea, Moldova, România.

Istorie

Satul a făcut parte la sfârșitul secolului XIX-lea, din plaiul Vrancea al județului interbelic Putna. În acea perioadă, satul avea o biserică, care s-a păstrat și astăzi, purtând hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril care se sărbătorește la 8 noiembrie, și o școală care poartă numele personalității sociologice Dimitrie Gusti, sociologul care în perioada interbelică a făcut cercetări sociologice și anchete împreună cu H.H. Stahl care poposeau împreună pe plaiurile satului.

Anumite locuri, gospodării și inclusiv o școală sunt la momentul actual, exponate în cadrul "Muzeului Satului Dimitrie Gusti din București".

Anuarul Socec din anul 1925 desemna comuna din care făcea parte împreună cu satul înrudit Nereju Mic, făcând parte din aceiași plasă cu 1670 de locuitori.

Din anul 1950, satul a avut parte de mutări succesive, de la o regiune la alta. A trecut în administrația raionului Năruja din regiunea Putna în același an, iar doi ani mai târziu în anul 1952, satul făcea parte din administrația raionului Focșani, care făcea parte din regiunea Bârlad, ca cele din urmă să fie transferat regiunii Galați, până în anul 1962 când vechiul sat Nereju Mare primea denumirea de Nereju.

Cercetare sociologică

În sat s-au făcut diverse cercetări sociologice, realizate începând cu anul 1938, când au fost puse la punct eforturile anterioare ale anchetei monografice, de către sociologul Dimitrie Gusti, în satul arhaic Nereju.

În acest sat mirific au poposit Dimitrie Gusti împreună cu echipa sa de monografiști.

A treia campanie monografică a Seminarului de Sociologie Etică și Politică a Universităţii din București, a fost desfășurată de către Dimitrie Gusti, în anul 1927, în județul interbelic Putna, regiunea Vrancei, satul Nereju.

În echipa monografiștiilor au fost cooptaţi studenţi şi licenţiaţi în sociologie, coordonaţi de H.H. Stahl, asistent de monografie sociologică la Catedra de Sociologie a Universităţii din Bucureşti. Acestora li s-a alăturat un alt grup de cercetători care n-au participat însă la ansamblul cercetărilor, studiind doar anumite probleme, de aceea n-au rămas în sat până la finalul campaniei.

La 80 de ani de la iniţierea cercetărilor de către Dimitrie Gusti, dr. Paula Popoiu, director al Muzeului Naţional al Satului, şi Ion Cherciu au reunit amintiri şi gânduri de o deosebită importanţă în volumul "Nerej, un sat din străvechiul ţinut al Vrancei".

Gospodărie din comuna Nereju, exponat în cadrul Muzeului Satului Vrâncean

Imaginile sunt conturate cu măiestrie atât de Dimitrie Gusti, cât şi de H.H. Stahl, creionând deopotrivă întâmplări din timpul campaniei, asemeni lui Calistrat Hogaş.

Dimitrie Gusti împreună cu echipa sa de monografiști, au făcut anchete complete, ce pot epuiza realitatea socială.

În această echipă monografică, mereu s-au găsit geografi, biologi, istorici, psihologi, folcloriști, juriști și mulți alții.

Aceștia au format o colectivitate de muncă, științifică, un adevărat laborator cu o tehnică perfecționată, iar observațiile erau notate întotdeauna pe fișe speciale, atent așezate, într-o manieră logică la locul potrivit.

Cercetarea sociologică nu a fost superficială, iar totul era atât de complex, pentru statistica socială (recensământ).

Specialiștii mergeau din casă în casă, pe la toate familiile, iar apoi aceste fișe erau completate unitar de toți membrii echipelor.

Dificultățile nu lipseau din această anchetă sociologică, pentru echipele de cercetători, drumul spre ținutul Vrancei fiind anevoios dar și plină de aventuri.

Gospodărie din perioada interbelică situată în comună

Studiind îndeaproape comuna și localnicii, echipele de monografişti au luat aminte printre altele şi despre obiceiuri, tradiţii, datini pe care oamenii locului le păstrau cu sfinţenie ca pe o carte nescrisă. Cercetările amănunţite ale satului "devălmăşit" din ţinuturile Vrancei au fost notate în detaliu de monografişti şi lăsate mărturie generaţiilor următoare.

Tradiții

Chipărușul

În anul 1957, Neacșu Păun înființa Ansamblul Folcloric Chipărușul din Nereju, Vrancea care a condus ansamblul timp de jumătate de secol.

Mască tradițională din comună a tradiției Chipărușul

În anul 2010, Neacșu Păun s-a retras din cauza problemelor de sănătate, dar a promovat, un deosebit talent şi mândrie specifică mocanilor vrânceni, cele mai valoroase creaţii ale culturii tradiţionale nerejene la înalt nivel artistic şi spectacular.

În echipa ansamblului, în prezent sunt incluși bărbați trecuți de vârsta de 60 de ani, dar în paralel și copiii sunt adăugați în ansamblu, cei mai mici fiind de clasa a II-a, în jur de 14 copii, care sunt sprijiniți de autoritățile locale, prin participarea unora dintre liderii comunităţii în orchestra ce susţine partea muzicală a partiturii folclorice.

Chipărușul era practicat la nivelul comunității încă din perioada precreștină și consta în realizarea unui dans în fața casei celui mort.

12 bărbați ce aveau fețele acoperite cu măști tradiționale care erau făcute din blană de oaie argăsită, erau așezați unul în spatele celuilalt și legați cu "lanțul vieții."

Măștile sunt folosite și în prezent, la țară, pentru alungarea spiritelor rele și pentru sperierea bolilor și a blestemelor, iar de asemenea gonesc gândurile negre trimise de dușmani. Măștile trebuie puse la intrare pe perete

Ele sunt purtate cu ocazia unor evenimente speciale din viața satului: la nuntă, la înmormântare, în ritualuri ale fertilității sau înainte de vânătoare.

Pe vremuri, când murea cineva din localitate, câţiva tineri îşi puneau pe faţă măşti înfiorătoare din lemn, care arătau ca nişte moşi şi babe. Conform cercetătorilor, Vrancea este singura zonă din România unde se mai păstrează obiceiul priveghiului cu măşti.

La căpătâiul mortului se făceau și glume, ca să nu mai sufere rudele. Flăcăii își dădeau pe obraz cu funingine sau cu făină, îşi puneau căciuli şi se îmbrăcau în zdrenţe. Încercau să-i înveselească pe cei care plângeau de moartea omului.

Spuneau tot felul de snoave, apoi legau mâna mortului cu o aţă, și o mișcau, dar nu se știe dacă alungau tristețea înmormântării, însă aceștia încercau.

În plus, oamenii considerau că înmormântarea era ultima petrecere a mortului. Alte măşti care apăreau la priveghi erau Moartea, Popa sau Diavolul.

Chipărușul se mai păstrează drept ritual în satele vrâncene decât la înmormântarea persoanelor în vârstă.

"Chipăruşul" reprezintă, însă, doar un crâmpei din însăşi tradiţia şi spiritualitatea vrânceană, folclorul reprezentând pentru judeţul în care istoria se întâlneşte cu legenda domeniul principal de afirmare a creaţiei populare.

În lungul şir de asemenea reprezentări ale sufletului vrânceanului se află balada "Mioriţa", vie şi potenţatoare de talente.

Interpretată vocal în acompaniament de fluier, este denumită, în funcţie de variantele sale, "Şreagul", "Poneala oilor", ori "Când şi-a pierdut ciobanul oile".

Mioriţei i se alătură şi alte balade de obârşie locală cum ar fi "Cântecul lui Bahnă", "Cântecul lui Gherghilaş", "Ghiţă Cătănuţă" şi "Cântecul gerului", ultimele două având o respirație mai largă.