Sari la conținut

Nicola Di Pinto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicola Di Pinto
Date personale
Născut (77 de ani) Modificați la Wikidata
Napoli, Italia Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
actor de teatru[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[1] Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicola Di Pinto (n. , Napoli, Italia) este un actor italian de teatru, cinema și televiziune.[2]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Actor creator de personaje puternice și napoletan adevărat, Nicola Di Pinto a început sa joace în piese de teatru din a doua jumătate a anilor 1960, iar succesul obținut pe scenă a atras atenția regizorilor de filme de cinema și de televiziune, în care a debutat în a doua jumătate a anilor 1970.

În ciuda calităților dovedite încă de la primele apariții, a dobândit celebritate abia după întâlnirea cu regizorul Giuseppe Tornatore, care i-a oferit rolul lui Alfredo Canal în Il camorrista, iar din acel moment cariera lui Nicola Di Pinto a fost în creștere continuă, alternând mereu între film și seriale de televiziune, fără a părăsi vreodată teatrul.

Actor preferat de Giuseppe Tornatore, Nicola Di Pinto a jucat în aproape toate filmele ulterioare regizate de cineastul sicilian până la mijlocul anilor 2000. De asemenea, a interpretat rolul fratelui Bernardo în cel de-al treilea și al patrulea sezon al popularului serial de televiziune Caracatița.

În 1998 este semnificativă prezența lui ca invitat într-un episod din serialul Il maresciallo Rocca 2 (Enigma finale), în care joacă rolul periculosului profesor Aleppi; acest rol rămâne important în unele episoade ale aceluiași serial deoarece personajul influențează în mod decisiv o parte a familiei protagonistului pentru a deveni aproape o prezență fantomatică în ultimul episod din cel de-al cincilea sezon (Il male ritorna, 2005) în care Nicola Di Pinto apare într-un flashback din episodul din 1998.

Filmografie

[modificare | modificare sursă]

Filme de cinema

[modificare | modificare sursă]

Filme de televiziune

[modificare | modificare sursă]

Activitatea teatrală

[modificare | modificare sursă]
  • 2018 Questi fantasmi de Eduardo De Filippo, regie: Marco Tullio Giordana
  • 2008 Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, regie: Luca De Filippo
  • 2007 Come si rapina una banca de Samy Fayad, regie: Antonio Ferrante
  • 2007 Bene e male de Girolamo Marzano, regie: G. Marzano, musical
  • 2006 Mal'aria de Bruno Garofalo și Karima A. Campanelli, regie: Bruno Garofalo; musical
  • 2005 Prego signora, si spogli!, La Compagnia Laboratori Flegrei; de Rosario Imparato, regie: Antonio Ferrante
  • 2002 Pulcinella Compagnia Gli Ipocriti; de Manlio Santarelli, regie: Maurizio Scaparro
  • 2002 Îmblânzirea scorpiei de William Shakespeare, regie: Alessandro Capone
  • 2001 Ferdinando de Annibale Ruccello, regie: Mario Missiroli;
  • 2000 Natale in casa Cupiello de Eduardo De Filippo, regie: Carlo Giuffré;
  • 1996/1997 L'amico del cuore de Vincenzo Salemme, regie: Vincenzo Salemme
  • 1998 L'astrologo, Compagnia Ente Teatro Cronaca di Mico Galdieri; de G. B. Della Porta, regie: Mico Galdieri
  • 1995/1996 Uomo e galantuomo de Eduardo De Filippo, regie: Luca De Filippo
  • 1995/1996 Penziere mieje de Eduardo De Filippo; cu Luca De Filippo, Angela Pagano, Nicola di Pinto
  • 1994/1995 Il contratto de Eduardo De Filippo, regie: Luca De Filippo
  • 1994/1995 Borderò, La Compagnia della Luna; de Vincenzo Cerami;
  • 1994/1995 Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regie: Tato Russo
  • 1992 Le bugie con le gambe lunghe de Eduardo De Filippo, regie: Giancarlo Sepe
  • 1990 Scorzetta di limone, La Compagnia di Teatro di Luca De Filippo; de Gino Rocca, regie: E. De Filippo
  • 1989 Aida de Antonio Petito, regie: Armando Pugliese
  • 1989 Revizorul de Nikolai Gogol, regie: Roberto Guicciardini
  • 1988/1989 La palla al piede de Georges Feydeau, regie: Armando Pugliese
  • 1987/1988 Fatto di cronaca, Cooperativa Teatrale Gli Ipocriti; de Raffaele Viviani, regie: Maurizio Scaparro
  • 1986/1987 Come finì don Ferdinando Ruoppolo de Luigi De Filippo, regie: Luigi De Filippo;
  • 1985 L'imbroglione onesto, Compagnia di Nino Taranto; de Raffaele Viviani, regie: Gennaro Magliulo;
  • 1984 Dragostea celor trei portocale, La Compagnia di Teatro Pupi & Fresedde, regie: Angelo Savelli;
  • 1983 La resistibile ascesa di Arturo Ui de Bertolt Brecht, regie: Giancarlo Sepe;
  • 1983 Lo sconosciuto di nome Isabella, La Compagnia di Teatro Pupi & Fresedde, regie: Angelo Savelli
  • 1980/1981 La donna è mobile, La Compagnia di Teatro di Luca De Filippo, de Vincenzo Scarpetta, regie: Eduardo De Filippo
  • 1980/1981 Il convitato di pietra ovvero Don Giovanni e il suo servo Pulcinella, La Compagnia di Teatro Pupi & Fresedde di J.B.P. Molière, regie: Angelo Savelli
  • 1978 Nota' Pettolone, Compagnia Ente Teatro Cronaca di Mico Galdieri; de Pietro Trinchera, regie: Mico Galdieri
  • 1977 I vermi, ovvero malavita napoletana de Mastriani, regie: Armando Pugliese
  • 1977 Circo equestre Sgueglia de Raffaele Viviani, regie: A. Pugliese
  • 1976/1977 Troilus și Cresida de William Shakespeare, regie: Roberto Guicciardini;
  • 1977 La gnoccolara, Compagnia Ente Teatro Cronaca di Mico Galdieri, de Pietro Trinchera, regie: Mico Galdieri
  • 1975/1976 Masaniello de Elvio Porta și Armando Pugliese, regie: A. Pugliese
  • 1971 Annella di Porta Capuana, Compagnia Stabile Napoletana Luisa Conte, regie: Gennaro Magliulo;
  • Dolore sotto chiave de Eduardo De Filippo, regie: Eduardo De Filippo
  • Socrate immaginario de Ferdinando Galiani, regie: Tato Russo
  • Socrate immaginario de Ferdinando Galiani, regie: Armando Bandini
  • A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regie: Armando Pugliese
  • Vado per vedove, Compagnia di Nino Taranto; de G. Marotta, regie: G. Magliulo
  • L'imbroglione della scala C, Compagnia di Nino Taranto, regie: G. Magliulo
  • Il settimo si riposò, Compagnia di Nino Taranto, de Samy Fayad, regie: Gennaro Magliulo;
  • Il papocchio, Compagnia di Nino Taranto; di Samy Fayad, regie: Gennaro Magliulo
  • L'astrologo, Compagnia di Nino Taranto; di Scarnicci e Tarabusi, regie: Gennaro Magliulo
  • Caviale e lenticchie, Compagnia di Nino Taranto, de Scarnicci și Tarabusi, regie: Gennaro Magliulo;
  • 1967 Napoli notte e giorno de Raffaele Viviani, regie: Giuseppe Patroni Griffi

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • La Festivalul de Film de la Napoli din 2005 Nicola Di Pinto a obținut premiul Vesuvio decernat cu ocazia aniversării centenarului companiei Titanus.
  • A fost distins în februarie 2005 cu un premiu al Academiei de Muzică „W. A. Mozart” din Taranto.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ „Nicola Di Pinto, attore napoletano dai mille volti”, Napolitan, , accesat în  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nicola_Di_Pinto&oldid=16735757