Nicolae Țațomir

Date personale
Nicolae Țațomir
Născut	2 februarie 1914^[1] Hârlău, România^[1]
Decedat	28 ianuarie 1996 (81 de ani)^[1] Iași, România^[1]
Cetățenie	România^[1]
Ocupație	jurist
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Limbi	limba română
Modifică date / text

Nicolae Țațomir (n. 2 februarie 1914, Hârlău, Iași, România – d. 28 ianuarie 1996, Iași, România) a fost un jurist, scriitor și profesor universitar român.

Biografie

Nicolae Țațomir s-a născut în Hârlău, părinții fiind Aurelia (n. Gheorghiu) și medicul Vasile Țațomir. A absolvit Liceul Național din Iași (1931), după care a urmat Facultatea de Drept a Universității din Iași (1936). A fost decan al Facultății de Drept din Iași (1952-l972).

La îndemnul lui Topîrceanu debutează^[2] în 1933 în revista ieșeană Bloc. Debutul editorial a avut loc în 1936 cu micul volum de versuri Lebede negre.

Distincții

Ordinul Steaua Republicii Populare Romîne clasa a IV-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”^[3]

Opere

Lebede Negre (1936)
Eternul spirit (1940)
Ioana (1948)
Cazul elevului Petcu (1953)
Satire (1955)
Răscoala (1957)
Pictorul străzii (1957)
Un om pe promontoriu (1961)
Tainicul arhipelag (1964)
Pe limba lor (1967)
Carmen terrestre (1968)
Melos (1970)
Cartea mea de lut (1972)
Manuscrisul de la Marrakech (1972)
Elipse orfice (1976)
Cosmograme (1977)
Arpegii moderne (1980)
Negru și verde (1980)
Lebede albe (1983)
Anabasis (1985)
Stalactite în alabastru (1986)
Pașii licornului (1989)

Note

^ ^a ^b ^c ^d ^e „Nicolae Țațomir”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 12 iulie 2022
^ Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. III: 1944-1984, Ed. Minerva, București, 1987, p. 139.
^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 155.

[3b781650865a269be125c413a17d8cd4-1] „Nicolae Țațomir”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 12 iulie 2022

[2] Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. III: 1944-1984, Ed. Minerva, București, 1987, p. 139.

[D5001964-3] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 155.

[1]

[2]

[3]