Sari la conținut

Nicolae Moroșan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Moroșan
Date personale
Născut1902 Modificați la Wikidata
Cuconeștii Vechi, județul Bălți, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (42 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României (–)
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiegeolog
paleontolog[*]
arheolog
politician
om de stat
muzeograf[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniupaleolitic  Modificați la Wikidata
InstituțieAcademia Română
Academia de Științe a URSS[*]
Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală
Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău
Tomski politehniceski universitet[*][[Tomski politehniceski universitet (university in Tomsk, Russia)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Sorbonne Universitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Cariera politică
Membru al Sovietului Suprem al URSS Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Circumscripțiaraionul Nisporeni

Partid politicКПСС ()
FRN (până la ) Modificați la Wikidata

Nicolae N. Moroșan (în rusă Николай Николаевич Морошан; n. 1902, Cuconeștii Vechi, județul Bălți, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un geolog, paleontolog, arheolog și muzeograf român, ulterior sovietic moldovean, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în studiul Paleoliticului din Moldova și Basarabia.

Moroșan a urmat Liceul „B. P. Hașdeu” din Chișinău, după care, între 1923 și 1927, a studiat la Facultatea de Științe Naturale a Universității din Iași, obținând licența în științe naturale. În 1933 a susținut teza de doctorat la Universitatea Sorbona din Paris, intitulată „Pleistocenul și Paleoliticul României de Nord-Est”.

De-a lungul carierei sale, Moroșan a publicat peste 40 de lucrări științifice și a descoperit numeroase așezări paleolitice pe terasele fluviale ale Nistrului și Prutului. A fost membru fondator al Colegiului Arheologic Român (C.A.R.), înființat la 23 noiembrie 1935, care a propus un proiect de lege pentru protecția monumentelor și obiectelor antice.[1]

Detenția și decesul

[modificare | modificare sursă]

În 1940, după ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord, Moroșan a hotărât să rămână alături de familia sa, la Chișinău. Inițial, el a fost respectat de noile autorități sovietice: a fost numit director al Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău și profesor la Facultatea de Geografie a Institutului Pedagogic din același oraș. La 12 ianuarie 1941 a devenit deputat în Sovietul Suprem al URSS, reprezentând raionul Nisporeni, deși inițial a refuzat să candideze.[2]

La 3 săptămâni de la intrarea Armatei Române în Basarabia, Moroșan a fost arestat în urma unui denunț făcut de un fost ilegalist, un profesor de istorie pe nume Dubrovski. Moroșan a fost acuzat ca fiind spion român și antisovietic. Mai era acuzat și de colaborare cu Frontul Renașterii Naționale.[3] De asemenea, Moroșan a refuzat să ia cuvântul la radio la prima aniversare a „eliberării Basarabiei de sub boierii români”.[4] A fost arestat de NKVD și închis la Tiraspol, Odesa și Novosibirsk. Pe 25 noiembrie 1941 a fost declarat nevinovat și eliberat, cu condiția de a deveni profesor la Institutul Politehnic din Tomsk.[5]

În arhivele Ministerului de Externe al Marii Britanii s-a descoperit un dialog între ambasadorul britanic la Moscova, John Le Rougetel, și Moroșan, din data de 2 februarie 1944, în care acesta i-a zis: „eu nu mi-am trădat niciodată țara, nici cu bună știință, nici voluntar”.[6] Documentul este arhivat la Public Record Office, Foreign Office, 371 si face parte din dosarul nr. 43.984 fila 50:

Nicolae Moroșan a fost găsit mort în camera sa de hotel din Moscova. În mod oficial, a fost vorba de o sinucidere, însă se crede de fapt că a fost ucis de NKVD.[7][8]