Sari la conținut

Nicuță Tănase

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicuță Tănase
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Roșu, România Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Străulești 2[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Nicuță Tănase (n. 12 august 1924, Roșu, Ilfov – d. 5 septembrie 1986, București) a fost un scriitor umoristic român.

Fiul lui Anghel Nicuță, negustor ambulant, și al Elenei (n. Moldovan).

După școala de ucenici urmată la București, lucrează ca lăcătuș la Avrig (județul Sibiu) și apoi la Hunedoara.

Debutează în ziarul Combinatului Siderurgic Hunedoara (Uzina noastră) cu foiletoane și versuri (1948). În 1950 intră la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București. Lucrează ca redactor la Urzica, apoi la Scînteia. Colaborează la ziarele centrale și la reviste literare (Scînteia, Contemporanul, Flacăra, Gazeta literară, Luceafărul, Presa noastră, Revue Roumaine, Scînteia tineretului, Tribuna, Tînărul scriitor, Viața Românească ș.a.), cu povestiri, foiletoane satirice sau fragmente de roman, pe care le publică apoi și în volum.

Volume publicate

[modificare | modificare sursă]
  • M-am făcut băiat mare
  • A billentyus szajmuzsika
  • Muzicuța cu schimbător
  • Derbedeii
  • Acțiunea P. 1500
  • Astăzi e ziua mea
  • Am fugit de acasă
  • Ce oameni, Domnule!
  • Plec la facultate
  • Fără minuni, Doamne
  • Cruce de ocazie
  • Eu și îngerul meu păzitor Mitică
  • Baiat bun, dar... cu lipsuri: Piesă în trei acte
  • Sus mîinile, domnule scriitor
  • Ghidul superstițiosului
  • Destăinuirea marilor secrete
  • Carte de explicare a viselor
  • Răpirea ucenicului nevrăjitor
  • Fără înger păzitor
  • Telefonul de la ora 19
  • Portrete în Aqua Forte
  • Lume, lume, soro lume!: Patru nuvele aproape autobiografice
  • M-am făcut... tată mare: Un fel de jurnal
  • Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979)

Nuvela Muzicuța cu schimbător a fost ecranizată în 1956 ca Ora „H” de Sinișa Ivetici și Andrei Blaier.

  1. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 430 din 10 iulie 1965 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul XIV, nr. 26, 16 august 1965, p. 233.
  • Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (), Dicționarul Scriitorilor Români, București: Editura Albatros 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]