Nieuport 12
| Nieuport 12 | |
 | |
| Tip | Avion de recunoaștere, vânătoare, antrenament |
|---|---|
| Țară de origine | Franța |
| Constructor | Nieuport |
| Proiectat de | Gustave Delage |
| Zbor inaugural | 1915 |
| Produs | 1915–1918 |
| Introdus | 1915 |
| Stare | ieșit din fabricație retras din serviciu |
| Beneficiar principal | Franța |
| Alți beneficiari | Imperiul Rus, Marea Britanie |
| Bucăți fabricate | peste 300[1] |
| Dezvoltat din | Nieuport 10 |
Nieuport 12 a fost un biplan (sescviplan) francez de recunoaștere (observație aeriană), vânătoare și antrenament utilizat în Primul Război Mondial de Franța, Rusia, Marea Britanie și Statele Unite. Exemplarele produse după război au fost folosite ca avioane de antrenament până spre sfârșitul anilor 1920.
Construcție
[modificare | modificare sursă]Provenind din Nieuport 10, Nieuport 12 a fost o versiune mărită și remotorizată, cu performanțe îmbunătățite. Era echipat în spatele carlingii cu o mitralieră Lewis (en) deservită de observator, montată de obicei într-un inel Etévé (cunoscut și ca inel Nieuport), dar la primele exemplare aceasta era montată pe un piedestal sau un semiinel. Uneori dispunea de o a doua mitralieră Lewis care trăgea spre înainte pe deasupra aripii superioare. Avioanele Nieuport 12 construite de William Beardmore and Company (en) și folosite de Royal Flying Corps (en) erau uneori prevăzute cu inel Scarf (en) în loc de inel Nieuport, și cu o mitralieră Vickers sincronizată cu elicea pentru pilot. Avioanele construite de Beardmore aveau și alte modificări.
Avionul era propulsat de un motor Clerget de 100 CP, sau de un Clerget 9B (en) de 130 CP, sau de un Le Rhône 9J (en) de 110 CP montat în bot.
Variante
[modificare | modificare sursă]
_Royal_Flying_Corps.jpg)
.
- Nieuport 12 A.2
- Biplan biloc de recunoaștere, echipat cu motorul Clerget 9Z (en)[2] sau Le Rhône 9J (en) de câte 110 CP.
- Nieuport 12bis C.2
- Versiune echipată cu motorul Clerget 9B de 130 CP și cu părțile laterale mai aerodinamice.[3]
- Nieuport 13
- S-au construit două prototipuri cu anvergura mărită, dar cu aceeași suprafață portantă ca și varianta 12. Unul a fost echipat cu motorul Hispano-Suiza 8 (en) de 140 CP, iar celălalt cu motorul Le Rhône 9C (en) de 80 CP.
- Nieuport 20
- Variantă echipată cu motorul Le Rhône 9J. Nefolosită în Franța, 21 de bucăți livrate către Royal Flying Corps.[4] Similare ca aspect cu 12bis.
- 23 metri Nieuport
- Denumire generică neoficială pentru toate tipurile cu aripa de 23 m².
- Nieuport 80 E.2 și 81 E.2
- Versiune de antrenament a Nieuport 12, construită în multe exemplare, fără armament. Cifra „8” din denumire se referea la echiparea cu motorul Le Rhône 9C de 80 CP. Diferența era că varianta 80 E.2 era cu dublă comandă (elev și instructor), iar 81 E.2 era cu simplă comandă, pe locul din spate (pilot/instructor).
- Nieuport 12 (Beardmore)
- Beardmore a modificat treptat varianta Nieuport 12. Primele 50 de exemplare produse erau standard, dar la cele ulterioare apăreau modificări. Acestea au fost echipate cu motoparele Clerget 9Z de 110 CP sau Clerget 9B de 130 CP.
- Mitsubishi Army Type Ko 1 Trainer
- 57 de exemplare de Nieuport 81 E.2 produse în Japonia sub licență.[5]
- Trainer Type 1
- Denumire siameză pentru Nieuport 80 E.2.
- Sipowicz 1
- Avion experimental polonez.
Exponat
[modificare | modificare sursă]
Există un singur exponat de Nieuport 12 restaurat (inclusiv cu motorul original Le Rhône 9J) la Muzeul Canadian al Aviației și Spațiului (en) din Ottawa. Acest avion a fost donat în 1916 Arhivelor Dominionului Canada împreună cu un tun de 75 model 1897 și o colecție de afișe de propagandă de guvernul francez și a fost folosit pentru promovarea obligațiunilor de război, activitate desfășurată până la pandemia de gripă din 1918, după care a fost depozitat. Spre sfârșitul anilor 1960 Royal Canadian Air Force (en) l-a convertit în exponat Beardmore, dar spre sfârșitul anilor 1990 a fost restaurat.
Caracteristici tehnice (construcție franceză de Nieuport 12 cu motor Clerget de 110 CP)
[modificare | modificare sursă]_colourized_drawing.jpg)
- Caracteristici tehnice[6]
- echipaj: 2 (pilot și observator)
- lungime: 7,00 m
- anvergură: 9,00 m
- suprafață portantă: 22,0 m²
- greutate gol: 550 kg
- greutate încărcat: 850 kg
- motor rotativ cu 9 cilindri Clerget 9Z de 110 CP
Performanțe
[modificare | modificare sursă]- viteză maximă: 146 km/h la 2000 m altitudine
- autonomie: 3 h[7]
- plafon: 4000 m[8]
- viteză ascensională: 5 min 4 sec la 1000 m, 14 min 15 sec la 2000 m
Armament
[modificare | modificare sursă]- 1 × mitralieră Lewis pe inel Etévé în spate, ocazional încă una deasupra aripii superioare
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Aviația în Primul Război Mondial
- Listă de aeronave militare ale Antantei
- Listă de aeronave militare ale Puterilor Centrale
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ fr Hartmann, Gérard. „Les Nieuport de la guerre” (PDF). Dossiers historiques et techniques aéronautique française. Accesat în .
- ^ Bruce 1982, p. 320
- ^ Bruce 1982, p. 323.
- ^ Bruce 1982, pp. 323–324.
- ^ en Robert C. Mikesh, Shorzoe Abe, Japanese Aircraft 1910–1941, London: Putnam Aeronautical Books, 1990, ISBN: 0-85177-840-2, p. 176
- ^ W. Green, G. Swanborough, The Complete Book of Fighters, Smithmark, 1994, ISBN: 0-8317-3939-8
- ^ en J. M. Bruce, Nieuport 10~12 - Windsock Datafile 68, Herts: Albratros Publications, 1998, ISBN: 1-902207-01-7,
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- en Bruce, J.M. (). The Aeroplanes of the Royal Flying Corps (Military Wing). London: Putnam. ISBN 0-370-30084-X.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- en The Illustrated Encyclopedia of Aircraft (Part Work 1982-1985). Orbis Publishing. p. 2597.
- en Bruce, J.M. (). Nieuport Aircraft of World War One - Vintage Warbirds No 10. London: Arms and Armour Press. ISBN 0-85368-934-2.
- en Sanger, Ray (). Nieuport Aircraft of World War One. Wiltshire: Crowood Press. ISBN 1-86126-447-X.
