Omul Vitruvian
| Omul Vitruvian | |
 | |
| Descriere generală | |
|---|---|
| Artist | Leonardo da Vinci |
| Datare | c. 1490 |
| Materiale | Cerneală de peniță argintie lustruită pe hârtie |
| Dimensiuni | 34,6 × 25,5 cm, 13,6 × 10,0 țoli |
| Amplasare | Gallerie dell'Accademia, Veneția |
| Colecție | Gallerie dell'Accademia[*]  |
| Curent artistic | Renașterea Italiană |
Modifică date / text  | |
Omul Vitruvian (italiană Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio, tradus prin "Proporțiile corpului uman conform lui Vitruviu"), sau simplu L'Uomo Vitruviano (pronunție în italiană: /ˈlwɔːmo vitruˈvjaːno/), este un desen al lui Leonardo da Vinci, realizat în jurul anului 1490.[1] Este însoțit de notițe bazate pe lucrările arhitectului Vitruviu. Desenat în cerneală pe hârtie, zugrăvește un om în două poziții suprapuse, cu brațele și picioarele despărțite, și înscris într-un cerc și un pătrat. Desenul și textul sunt uneori denumite Canoanele Proporțiilor sau, rareori, Proporțiile Omului. Este păstrat la Gabinetto dei disegni e stampe din cadrul muzeului Gallerie dell'Accademia, din Veneția, Italia, având numărul de referință 228. Precum majoritatea lucrărilor pe hârtie, este expus publicului doar ocazional.[2][3]
Desenul este bazat pe corelațiile dintre proporțiile umane ideale și geometrice, descrise de arhitectul roman Vitruviu în Cartea 3 a tratatului său De architectura. Vitruviu a descris corpul uman ca fiind sursa principală de proporții din cadrul ordinelor clasice ale arhitecturii. El a determinat că trupul ideal ar trebui să aibă o înălțime de opt capete. Desenul lui Leonardo este tradițional denumit în onoarea arhitectului.
Subiectul și titlul
[modificare | modificare sursă]Acest desen demonstrează contopirea matematicii cu arta din timpul Renașterii și expune concepțiile complexe ale lui Leonardo despre proporții. În plus, acest desen reprezintă piatra de temelie a încercării lui Leonardo de asociere a omului cu natura. Encyclopædia Britannica spune, "Leonardo a alcătuit o schiță grozavă a corpului uman pe care l-a proiectat prin desene anatomice și Omul Vitruvian într-o cosmografia del minor mondo (cosmografie a microcosmosului). El credea că lucrările pe tema corpului uman sunt o analogie a lucrărilor despre univers."[4]
Conform notițelor lui Leonardo ce acompaniază desenul, scrise „în oglindă”, a fost proiectat ca un studiu asupra proporțiilor corpului uman (bărbătesc) descrise de Vitruviu. Textul are două părți, deasupra[a] și dedesubtul[b] imaginii.
Primul paragraf al părții de sus vorbește despre Vitruviu: "Vetruvio, arhitect, are în lucrarea sa despre arhitectură măsurătorile omului din natură, distribuite în felul următor:
- o palmă înseamnă patru degete
- un picior înseamnă patru palme
- un cubit înseamnă șase palme
- patru cubituri înseamnă un om
- un pas înseamnă patru cubituri
- un om înseamnă 24 de palme
și aceste măsurători se regăsesc în clădirile sale". Al doilea paragraf spune: "dacă deschizi picioarele destul încât capul să coboare cu o paisprezecime din înălțimea ta și ridici mâinile destul încât degetele întinse să atingă linia creștetului tău, centrul membrelor extinse va fi ombilicul, iar spațiul dintre picioare va fi un triunghi echilateral".
Partea de jos acordă proporțiile următoare:
- lungimea brațelor deschise este egală cu înălțimea omului
- lungimea distanței de la creștet până la marginea de jos a bărbiei este o zecime din înălțimea unui om
- lungimea distanței de sub bărbie până la frunte este o optime din înălțimea unui om
- lungimea distanței de deasupra pieptului până la frunte este o șesime din înălțimea unui om
- lungimea distanței de deasupra pieptului până la creștet este o șeptime din înălțimea unui om.
- lățimea maximă a umerilor este un sfert din înălțimea unui om.
- lungimea de la sâni până la creștet este un sfert din înălțimea unui om.
- lungimea distanței de la cot până la vârful degetelor este un sfert din înălțimea unui om.
- lungimea distanței de la cot până la subraț este o optime din înălțimea unui om.
- lungimea unei palme este o zecime din înălțimea unui om.
- vârful penisului este la jumătatea înălțimii unui om.
- lungimea labei piciorului este o șeptime din înălțimea unui om.
- lungimea distanței de la laba piciorului până la genunchi este un sfert din înălțimea unui om.
- lungimea distanței de sub genunchi până la vârful penisului este un sfert din înălțimea unui om.
- lungimea distanței de sub bărbie până la nas și de la sprâncene până la creștet este egală cu lungimea urechilor și cu o treime din față.
Punctele ce determină aceste proporții sunt marcate cu linii pe desen. Sub desenul propriu-zis este o singură linie egală cu o latură a pătratului și împărțită în patru cubituri, dintre care cele două din exterior sunt împărțite la rândul lor în șase palme fiecare, două dintre care au textul "palmi" scris în oglindă; două dintre palmele din exterior sunt împărțite la rândul lor în patru degete fiecare, și sunt notate "diti".
Leonardo ilustrează clar capitolele 3.1.2-3 din De architectura a lui Vitruviu, care spun:
„Pesemne că trupul uman este proiectat așa de la natură, fața de la bărbie până la frunte și până la rădăcina părului, fiind a zecea parte din înălțime; mâna de la încheietură până la vârful degetului din mijloc asemenea; capul de la bărbie până la creștet este o optime, și împreună cu gât și umeri până la rădăcina părului este o șesime; de la sân până la rădăcina părului este o pătrime. Dacă măsurăm înălțimea feței însăși, distanța de la bărbie până la nări este o treime; nasul de la nări până la sprâncene asemenea; de acolo până la rădăcina părului este tot o treime, reprezentând fruntea. Lungimea labei piciorului este o șesime din înălțimea corpului; antebrațul, o pătrime; lățimea sânilor este tot o pătrime. Și celelalte membre au propriile proporții simetrice, iar prin folosirea lor faimoșii pictori și sculptori ai antichității au obținut renumele veșnic. Similar, printre membrii unui templu trebuie să fie cea mai mare armonie dintre relațiile simetrice a diferitelor părți și magnitudinea generală ca un întreg. Dar din nou, punctul central al corpului uman este ombilicul. Deoarece dacă un om este așezat drept pe spate, cu mâinile și picioarele întinse, și cu o pereche de compasuri centrate pe ombilicul său, degetele de la mâinile și picioarele sale vor atinge circumferința unui cerc descris ulterior. Și precum corpul uman produce un traseu circular, așa și o figură pătrată poate fi regăsită în asta. Pentru că dacă măsurăm distanța de la talpă până la creștet, și după aplicăm distanța membrelor întinse, lățimea va fi aceeași cu înălțimea, ca și în cazul suprafețelor plane, care sunt un pătrat perfect.[5]”
Desenul lui Leonardo combină o lecturare atentă a textului antic împreună cu propriile observații asupra trupului uman propriu-zis. Prin cerc și pătrat el observă corect că pătratul nu poate avea același centru ca și cercul,[6] ombilicul, care este undeva mai jos în anatomie. Această ajustare este partea inovativă a desenului lui Leonardo și ceea ce îl deosebește de ilustrațiile anterioare. El deviază de la Vitruviu prin desenarea brațelor într-o poziție în care vârful degetelor sunt la nivel cu creștetul, spre deosebire de unghiul mult mai mic al lui Vitruviu, în care brațele formează linii ce trec prin ombilic.
Desenul însuși este deseori folosit ca un simbol însemnat al simetriei corpului uman, și prin extensie, al simetriei universului ca un întreg.[7]
Poate fi observat prin examinarea desenului că unirea poziției mâinilor cu cea a picioarelor creează de fapt șaisprezece poziții diferite. Poziția cu brațele deschise și picioarele împreunate este observată ca fiind înscrisă în pătratul superimpozant. Pe de altă parte, poziția de "vultur în zbor", cu brațele larg deschise, apare în cercul superimpozant.
Desenul a fost achiziționat de la Gaudenzio de' Pagave de către Giuseppe Bossi,[8] care l-a descris, discutat și ilustrat în monograful său asupra Cinei cea de Taină, Del Cenacolo di Leonardo da Vinci libri quattro (1810).[9] În anul următor, el a extras secțiunea din monograf ce analiza Omul Vitruvian și a publicat-o sub numele de Delle opinioni di Leonardo da Vinci intorno alla simmetria de'Corpi Umani (1811), dedicând-o prietenului său Antonio Canova.[10]
După decesul lui Bossi din 1815, Omul Vitruvian a fost achiziționat în 1822, împreună cu o parte din desenele sale, de Gallerie dell'Accademia din Veneția, Italia, unde se află și astăzi.[11]
Dovada colaborării
[modificare | modificare sursă]Au fost găsite dovezi cum că Leonardo ar fi putut fi influențat de munca lui Giacomo Andrea de Ferrara, un arhitect renascentist, expert în lucrările lui Vitruviu, și prieten apropiat al lui.[12] Desenul original al lui Giacomo Andrea are doar un set de brațe și picioare, în timp ce desenul lui Leonardo are poziția mâinilor și picioarelor schimbată.[13]
O altă posibilă influență în desenul lui Leonardo ar fi putut fi lucrările din codexul lui Francesco di Giorgio, un arhitect din Siena care a alcătuit în 1470 un tratat nepublicat pe tema proporțiilor umane civile și militare (Trattato di Architettura Civile e Militare).
| Personaje din tratatul lui Francesco di Giorgio | ||
|---|---|---|
|
|
|
Omul Vitruvian.
|
Design Biserică
|
Design Castel
|
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Deasupra imaginii:„Vetruvio, architecto, mecte nella sua op(er)a d'architectura, chelle misure dell'omo sono dalla natura
disstribuite inquessto modo cioè che 4 diti fa 1 palmo, et 4 palmi fa 1 pie, 6 palmi fa un chubito, 4
cubiti fa 1 homo, he 4 chubiti fa 1 passo, he 24 palmi fa 1 homo ecqueste misure son ne' sua edifiti.
Settu ap(r)i ta(n)to le ga(m)be chettu chali da chapo 1/14 di tua altez(z)a e ap(r)i e alza tanto le b(r)acia che cholle lunge dita tu tochi la linia della
somita del chapo, sappi che 'l cie(n)tro delle stremita delle
ap(er)te me(m)bra fia il bellicho. Ello spatio chessi truova infralle ga(m)be fia tria(n)golo equilatero” - ^ Dedesubtul imaginii:„Tanto ap(r)e l'omo nele b(r)accia, qua(n)to ella sua alteza.
Dal nasscimento de chapegli al fine di sotto del mento è il decimo dell'altez(z)a del(l)'uomo. Dal di socto del mento alla som(m)i-
tà del chapo he l'octavo dell'altez(z)a dell'omo. Dal di sop(r)a del pecto alla som(m)ità del chapo fia il sexto dell'omo. Dal di so-
p(r)a del pecto al nasscime(n)to de chapegli fia la sectima parte di tucto l'omo. Dalle tette al di sop(r)a del chapo fia
la quarta parte dell'omo. La mag(g)iore larg(h)ez(z)a delle spalli chontiene insè [la oct] la quarta parte dell'omo. Dal go-
mito alla punta della mano fia la quarta parte dell'omo, da esso gomito al termine della isspalla fia la octava
parte d'esso omo; tucta la mano fia la decima parte dell'omo. Il menb(r)o birile nasscie nel mez(z)o dell'omo. Il
piè fia la sectima parte dell'omo. Dal di socto del piè al di socto del ginochio fia la quarta parte dell'omo.
Dal di socto del ginochio al nasscime(n)to del memb(r)o fia la quarta parte dell'omo. Le parti chessi truovano infra
il me(n)to e 'l naso e 'l nasscime(n)to de chapegli e quel de cigli ciasscuno spatio p(er)se essimile alloreche è 'l terzo del volto”
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ The Secret Language of the Renaissance - Richard Stemp
- ^ „The Vitruvian man”. Leonardodavinci.stanford.edu. Accesat în .
- ^ „Da Vinci's Code”. Witcombe.sbc.edu. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Heydenreich, Ludwig Heinrich (). „Leonardo da Vinci”. Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica, inc. Accesat în .
- ^ „Ten Books on Architecture. Book III, Chapter I, "On Symmetry: In Temples And In The Human Body"”. Gutenberg.org. . Accesat în .
- ^ „The Vitruvian Man and the squaring of the circle detailed”. Arthistory.about.com. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Bibliographic reference”. The Whole Universe Book. Accesat în .
- ^ Bossi, Giuseppe (1810)Del Cenacolo di Leonardo da Vinci libri quattro (in Italian) Milano: Stamperia Reale p.208ff
- ^ „Bibliographic reference”. Ursusbooks.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Bibliographical notice, no. 319”. Lib.rochester.edu. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „LEONARDO DA VINCI. THE UNIVERSAL MAN”. venezia.net. Accesat în .
- ^ „The Other Vitruvian Man”. Smithsonian Magazine. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Did Leonardo da Vinci copy his famous 'Vitruvian Man'?”. .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- en Lester, Toby (). Da Vinci's Ghost: Genius, Obsession, and How Leonardo Created the World in His Own Image. New York: Free Press. ISBN 9781439189238.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Universitatea Willamette despre Omul Vitruvian Arhivat în , la Wayback Machine.
- Universitatea Stanford despre Omul Vitruvian
- Omul Vitruvian al lui Leonardo
- Videoclip Omul Vitruvian
- Interpretări contemporane despre Omul Vitruvian
- Leonardo da Vinci: anatomical drawings from the Royal Library, Windsor Castle, un catalog de expoziție disponibil în întregime online în format PDF de la Muzeul Metropolitan de Artă, care conține material despre Omul Vitruvian (vezi index)
| |||||||||||||||||||||||||||
