Ordinul Național „Serviciul Credincios”
Ordinul Național „Serviciul Credincios” | |
---|---|
Insigna, steaua și panglica Ordinului „Serviciul Credincios”, Mare Cruce (versiunea curentă) | |
Acordat de Regele României (1932 - 1947) Președintele României (din 2000) | |
Țară | România |
Tip | Multiple grade civile și militare: Cavaler, Ofițer, Comandor, Mare Ofițer, și Mare Cruce |
Eligibilitate | (1) Civil, militar; (2) unități militare; (3) cetățeni străini |
Acordat pentru | (1) Servicii civile și militare excepționale aduse Statului Român și poporului român; (2) Pentru activități speciale pe timp de pace sau fapte eroice pe timp de război; (3) Pentru contribuția la dezvoltarea relațiilor de prietenie cu România, sau pentru alte servicii excepționale aduse Statului Român sau poporului român |
Statut | Conferit |
Statistici | |
Fondat | 1932 reinstituit 2000 |
Precedente | |
Următoarea (superioară) | Ordinul Ferdinand I (1932 - 1947) Ordinul Național „Steaua României” (din 2000) |
Echivalentă/Aceeași | Vulturul României (din 2000) |
Următoarea (inferioară) | Ordinul Național „Steaua României” (1932 - 1947) Ordinul național „Pentru Merit” (din 2000) |
Relatat | Crucea Națională „Serviciul Credincios” Medalia națională „Serviciul Credincios” |
Panglica (de pace) |
Ordinul Național „Serviciul Credincios” este un ordin onorific al României. A fost creat inițial în 1878 ca Medalia națională "Serviciul Credincios", în timpul domniei lui Carol I. În 1906 la medalie a fost adăugată Crucea Națională „Serviciul Credincios”.[1] În timpul regelui Carol al II-lea, în 1932, ordinul a fost înființat, inițial doar cu trei grade: mare cruce, mare ofițer și comandor și a fost plasat ierarhic deasupra “Stelei României”. Pe 18 februarie 1937 Ordinului i s-a adăugat gradul de colan și cel de ofițer. Crucea și medalia cu același nume și-au modificat forma, fiind organizate fiecare pe câte trei clase. Între 1940 și 1948, fără a fi desființat ordinul, a fost decernată doar medalia. În 1948 ordinul a fost desființat de autoritățile comuniste, împreună cu celelalte decorații ale Casei Regale.[2] Ordinul „Serviciul Credincios” a fost reînființat pe 31 martie 2000, alături de Medalia națională „Serviciul Credincios” și Crucea Națională „Serviciul Credincios”.[3] Decorația actuală are mici diferențe față de versiunea din 1932: ordinul este plasat ierarhic sub „Steaua României”; el are cele cinci grade „clasice” (mare cruce, mare ofițer, comandor, ofițer și cavaler), lipsindu-i gradul de colan și având în plus gradul de cavaler. Are însemne deosebite pentru civili și militari, precum și de război.
Grade
[modificare | modificare sursă]Ordinul are cinci grade: mare cruce, mare ofițer, comandor, ofițer și cavaler. Numărul cetățenilor români care pot primi acest ordin este fixat la 5.550, fiind repartizați astfel:
- mari cruci: 120 pentru civili și 30 pentru militari;
- mari ofițeri: 240 pentru civili și 60 pentru militari;
- comandori: 480 pentru civili și 120 pentru militari;
- ofițeri: 1.200 pentru civili și 300 pentru militari;
- cavaleri: 2.400 pentru civili și 600 pentru militari.
Toți cavalerii Ordinului “Serviciul Credincios” sunt asimilați gradelor din armată și primesc onorurile militare cuvenite, astfel:
- gradul de cavaler al Ordinului este asimilat gradului de locotenent;
- gradul de ofițer al Ordinului este asimilat gradului de căpitan;
- gradul de comandor al Ordinului este asimilat gradului de colonel;
- gradul de mare ofițer al Ordinului este asimilat gradului de general de brigadă;
- gradul de mare cruce al Ordinului este asimilat gradului de general de divizie.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Ordinul, crucea și medalia națională „Serviciul Credincios”, Cancelaria Ordinelor
- ^ Information on the Orders Chancelary webpage
- ^ LEGE nr. 29 din 31 martie 2000 privind sistemul național de decoratii al României, MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 7 aprilie 2000
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- World Medal Index - Republic of Romania: Order of Faithful Service
- Romania’s national system of decorations (PDF). Bucharest: Monitorul Oficial. . pp. 382–396. ISBN 973-567-404-1.