Ordinul dominican în România
.JPG)
.jpg)
Prezența ordinului dominican pe actualul teritoriu al României a început imediat după întemeierea sa, în secolul al XIII-lea. Astfel, unul din primii martiri din ordinul dominican, profesorul Paulus Hungarus(en)[traduceți] de la Bologna, a fost ucis la 10 februarie 1241 în Moldova. Scopul prezenței dominicanilor în Episcopia de Milcov și Episcopia de Siret era răspândirea creștinismului în rândul cumanilor.
În Transilvania au activat în special dominicani din Regatul Ungariei, iar în Moldova în special dominicani din Regatul Poloniei. Caracteristica ordinului dominican este așezarea călugărilor în mediul urban, ei fiind prezenți în toate marile orașe din Europa Apuseană, inclusiv în cele din Voievodatul Transilvaniei.
Edificii
[modificare | modificare sursă]Mănăstiri dominicane au existat la Bistrița, Brașov, Cluj, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Sebeșul Săsesc, Sibiu, Sighișoara și Târgu Mureș.
Clujul a fost un important centru al dominicanilor din Transilvania. Actuala Biserică franciscană din Cluj a fost în evul mediu biserica mănăstirii dominicane (vezi Claustrul dominican-franciscan din Cluj). Tot în Cluj a existat și Mănăstirea Sfântul Egidiu, a surorilor dominicane, însă aceasta nu a fost identificată în teren, ea dispărând complet după în Reforma protestantă.
După instaurarea administrației austriece dominicanii nu s-au reîntors în vechile lor centre.[1]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Băldescu, p. 311
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Irina Băldescu, Transilvania medievală; Topografie și norme juridice ale cetăților Sibiu, Bistrița, Brașov, Cluj, Editura Simetria, București, 2012;
- Béla Iványi, Geschichte des Dominikanerordens in Siebenbürgen und der Moldau, în: Siebenbürgische Vierteljahresschrift 62 (1939), 27-59, 241-256; 63 (1940), 25-40;
- Nikolaus Pfeiffer, Die ungarische Dominikanerordensprovinz von ihrer Gründung 1221 bis zur Tatarenverwüstung, Gebr. Leemann, Zürich, 1913.