Sari la conținut

Organizația Armata Secretă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Organizația Armata Secretă
AbreviereOAS
MottoL’Algérie est française et le restera
Înființareianuarie 1961
Desființare1962
Scop/MisiuneA împiedica Algeria din a-și obține independența
Zona deservităAlgeria franceză
Franța
Spania
Portugalia
LideriRaoul Salan, Edmond Jouhaud, Yves Godard, Jean-Jacques Susini, Jean-Claude Perez
Personal3,000 membri
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Organizația Armata Secretă sau OAS (în franceză Organisation Armée Secrète) a fost o organizație paramilitară franceză care a activat[1] pe parcursul războiului din Algeria (1954-1962). OAS a comis atacuri teroriste, inclusiv atacuri cu bombă și asasinări, în încercarea de a împiedica independența Algeriei.[1][2][3] Mottoul organizației era L’Algérie est française et le restera (în traducere „Algeria este franceză și așa va rămâne”).

OAS a luat naștere din adunări de „contra-teroriști”, „grupuri de autoapărare” sau „grupuri de rezistență” care organizau atacuri împotriva FLN (Frontul de Eliberare Națională)[4][5] și a susținătorilor acestora încă de la începutul conflictului. A fost înființată oficial în Spania franchistă, în Madrid în ianuarie 1961, ca răspuns la declarațiile unor politicieni francezi și a unor ofițeri cu privire la organizarea unui referendum pe tema autodeterminării Algeriei⁠(d) de către președintele Charles de Gaulle.

Se estimează că un număr de 2.000 de persoane și-au pierdut viața între aprilie 1961 și aprilie 1962 ca urmare a actelor teroriste și asasinărilor la comandă săvârșite atât în Franța metropolitană, cât și pe teritoriile algeriene în încercarea de a împiedica Algeria din a-și obține independența. Această campanie militară a culminat cu o serie de atacuri ca urmare a acordurilor Évian⁠(d) din martie 1962 - în baza cărora se acorda independența Algeriei și marca exodul pieds-noirs - și cu[1] [2]tentantiva de asasinare a președintelui în 1962⁠(d) de către Jean Bastien-Thiry în suburbia pariziană Clamart. O altă figură importantă marcată pentru asasinare a fost filosoful existențialist Jean-Paul Sartre, susținător al FLN.[6][7]

Organizația Armata Secretă încă are admiratori în interiorul mișcărilor naționaliste franceze. În iulie 2006 unii simpatizanți ai acesteia au încercat să reparindă flacăra de pe mormântul Soldatului Necunoscut pentru a comemora masacrul din Oran din 5 iulie 1962.[8]

Istorie

[modificare | modificare sursă]

OAS a fost înființată ca răspuns la decizia lui de Gaulle de a organiza un referendum pe tema autodeterminării în Algeria. Organizația a fost fondată în Spania în ianuarie 1961 de către foștii ofițeri Pierre Lagaillarde (cel care a condus în 1960 asediul Algerului), generalul Raoul Salan (care a luat parte la puciul din 1961⁠(d)) și Jean-Jacques Susini alături de alți membri ai armatei franceze, printre care Yves Guérin-Sérac și foști membri ai Legiunii Străine care au luate parte la conflictele din Indochina (1946-1954). OAS-Métro, aripa din Franța metropolitană, era condusă de căpitanul Pierre Sergent. Sub acești ofițeri a fost unificate toate grupurile ani-FLN precum Organisation de Résistance de L'Algérie Française. Deși mișcarea era fundamentată pe convingeri anticomuniste și autoritare, printre membrii săi existau și foști comuniști, respectiv indivizi care considerau că apără legăturile fraterne dintre algerieni și colons în fața FLN.[9] În Franța, Organizația Armata Secretă a derulat un program de recrutare cu precădere în rândul grupurilor politice fasciste în timp ce în Algeria membrii erau mult mai diverși (i.e. un grup de evrei algerieni conduși de Jean Guenassia au început să lupte împotriva FLN ca urmare a unor atacuri săvârșite în cartierul evreiesc din Oran).[9] Unii algerieni din OAS considerau că misiunea organizației era una de rezistență,[9] în interiorul acesteia existând foști membri din rezistența franceză și colaboratori ai regimului de la Vichy.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Willem Koomen, Joop Van Der Pligt (2015). The Psychology of Radicalization and Terrorism. Routledge. p. 2.
  2. ^ Algérie: Géographie, économie, histoire et politique (Les Grands Articles d'Universalis): Universalis, Encyclopaedia (2015-10-28). (French Edition) (Kindle Locations 1157–1158). Encyclopaedia Universalis. Kindle Edition. Quote: "La dernière année de l’Algérie française est marquée, des deux côtés de la Méditerranée, par la folie meurtrière de l’O.A.S. dirigée par Salan. Plasticages en série, exécutions de personnalités jugées trop «  libérales » et d’Algériens musulmans ..." Translation: "The last year of the French Algeria is marked, on both sides of the Mediterranean, by the murderous folly of the OAS led by Salan. Serial bombings, executions of personalities judged too 'liberal' and of Algerian Muslims ..."
  3. ^ Tony Judt (). Epoca postbelica: O istorie a Europei de dupa 1945. Grup Editorial Litera. Organizația Armată Secretă (OAS) a dus un sângeros război terorist împotriva celor pe care îi considera responsabili de pierderea Algeriei. Ținta principală era de Gaulle, trădătorul cauzei[...] 
  4. ^ „Algerian National Liberation (1954-1962)”. Accesat în . 
  5. ^ LINCOLN KRAUSE. „'A WAR TO THE DEATH': THE UGLY UNDERSIDE OF AN ICONIC INSURGENCY”. Accesat în . 
  6. ^ Andrew Leak (). Jean-Paul Sartre. Reaktion Books. 
  7. ^ Daniel Guérin (). Ci-gît le colonialisme: Algérie, Inde, Indochine, Madagascar, Maroc, Palestine, Polynésie, Tunisie ; témoignage militant. Walter de Gruyter. p. 158. [...] car l'année 1962 s'ouvrit par de nombreux attentats de l'Organisation Armée Secrète à Paris.Le 8 janvier, l'appartement de Jean-Paul Sartre, rue Bonaparte, était plastiqué. 
  8. ^ fr Les nostalgiques de l'Algérie française ont la dent dure, în Le MatinDZ, 13 Octombrie 2007
  9. ^ a b c Evans, M. Algeria: France's Undeclared War. Oxford: OUP, p.306

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Aussaresses, General Paul. The Battle of the Casbah: Terrorism and Counter-Terrorism in Algeria, 1955–1957. (New York: Enigma Books, 2010) ISBN 978-1-929631-30-8.
  • Harrison, Alexander. Challenging De Gaulle: The O.A.S and the Counter-Revolution in Algeria, 1954–1962. New York: Praeger, 1989 (in English).
  • Henissart, Paul. Wolves in the City: The Death of French Algeria. New York: Simon & Schuster, 1970.
  • Horne, Alistair, A Savage War of Peace:Algeria 1954–1962, New York: New York Review Books, 1977
  • fr Robin, Marie-Monique (15 September 2004). Escadrons de la mort, l'école française. Collection: Cahiers libres (in French). La Découverte. ISBN 2707141631.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Organizația_Armata_Secretă&oldid=15834323