Sari la conținut

Pandeli Evangjeli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pandeli Evangjeli
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Corcea, Ioannina Eyalet⁠(d), Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
Korçë, regiunea Korçë, Albania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatVarrezat e Shën Triadhës[*][[Varrezat e Shën Triadhës (cemetery in Korçë, Albania)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Albania Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat Modificați la Wikidata
Prim-ministru al Albaniei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deKostaq Kota[*]​
Succedat deMehdi bej Frashëri[*][[Mehdi bej Frashëri (politician albanez)|​]]
În funcție
 – 
Precedat deSulejman Pashë Delvina[*][[Sulejman Pashë Delvina (Prime Minister of Albania (1884-1933))|​]]
Succedat deQazim Koculi[*][[Qazim Koculi (politician albanez)|​]]
Membru al Parlamentului Albaniei Modificați la Wikidata
Partid politicIND  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Pandeli Evangjeli, al cărui nume de familie este scris uneori Vangjeli,[2] (n. , Corcea, Ioannina Eyalet⁠(d), Imperiul Otoman – d. , Korçë, regiunea Korçë, Albania) a fost un politician albanez care a îndeplinit funcții importante în viața politică a Albaniei din perioada interbelică. El a fost inițial un activist politic al Renașterii Naționale Albaneze în colonia albaneză din România și apoi, după obținerea independenței Albaniei, a deținut mai multe poziții cheie în politica Albaniei: președinte al Consiliului Național (9 mai - 16 iulie 1921), președinte al Senatului (1925-1928), președinte al Parlamentului în două rânduri (1928-1930, 1937-1939) și prim-ministru în două rânduri (1921, 1930-1935).[3][4][5] A fost prima persoană de religie creștin ortodoxă care a condus guvernul Albaniei[6] și, ca atare, a luat măsuri pentru înlăturarea mitropoliților greci din Korçë, punând astfel capăt educației grecești în zona sudică a țării.[7]

A fost un militant pentru educația în limba albaneză și, împreună cu familia sa, a ajutat în tinerețe la deschiderea Școlii Albaneze din Korçë,[4] într-o perioadă în care scrierea în limba albaneză era interzisă în Imperiul Otoman (încă din 1881) ca urmare a acțiunilor desfășurate de Liga de la Prizren.[8] Societatea „Dituria” din România, pe care o conducea ca președinte, a publicat abecedare în limba albaneză, cărți scrise de Naim și Sami Frashëri, precum și alte cărți cu caracter patriotic care au fost distribuite gratuit pe teritoriul locuit de albanezi.[9]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Tinerețea și activitatea din România

[modificare | modificare sursă]

S-a născut în orașul Corcea (Korçë) în 1859,[5] ca fiu al lui Jano Vangjeli. Provenea dintr-o familie originară din Shales i Kolonjës. A absolvit Gimnaziul Grecesc din Korçë în 1877, cu rezultate foarte bune,[9] iar în 1878 a emigrat în România.[5]

A petrecut cea mai mare parte a tinereții sale în colonia albaneză din România. S-a stabilit mai întâi la Buciumeni și apoi la București, unde s-a ocupat cu comerțul.[10] S-a implicat în mișcarea patriotică a emigranților albanezi din București și a devenit membru al societății „Dituria”.[5] Într-o scrisoare din 1887, Naim și Sami Frashëri îi mulțumeau lui Jano Vangjeli și fiilor săi, Nikollaq și Pandeli, pentru ajutorul oferit la deschiderea școlii albaneze din Corcea. La 7 ianuarie 1896 Pandeli Evangjeli a fost ales președinte al coloniei albaneze din România și președinte al societății „Dituria” („Cunoașterea”).[11][12] Cafeneaua sa din capitala României a servit ca loc de adunare al comunității albaneze și al societății „Dituria”.[9][13]

Societățile patriotice „Dituria”, „Drita” și „Shpresa” au fuzionat în decembrie 1906 într-o singură societate cu numele „Bashkimi”, cu sediul la București. Președintele comitetului societății a fost ales Thoma Çami, iar vicepreședinți Kristo Meksidhe și Pandeli Evangjeli.[14] În 1907, împreună cu alți patrioți, Evangjeli a creat un organism local al mișcării pentru independența Albaniei, intitulat „Comitetul albanezilor pentru eliberarea Albaniei” (Komitet i shqipëtarëve për lirin e Shqipërisë).[5] Izbucnirea și succesul Revoluției Junilor Turci a creat oportunitatea deschiderii școlilor albaneze pe teritoriul Imperiului Otoman, iar Evangjeli a depus eforturi pentru dotarea școlilor cu cărți.[5]

Începuturile carierei politice

[modificare | modificare sursă]

În noiembrie 1912 a avut consultări politice cu Ismail Qemali, atunci când acesta a călătorit la București, împreună cu fiul său, Qamil, și cu Luigj Gurakuqi⁠(d), pe drumul către Viena, unde urma să aibă discuții cu diplomații austro-ungari.[15] A fost ales delegat al coloniei albaneze din București la Adunarea Națională de la Vlorë, dar nu a putut participa din motive de sănătate.[5]

În martie 1913 a reprezentat colonia albaneză din București la lucrările Congresului de la Trieste,[5][10] iar un an mai târziu a fost exilat pentru o scurtă perioadă în România, împreună cu Pandeli Cale.[16] În 1914, când s-a întors din România, a fost numit prefect al prefecturii Korçë.[5][10][17] S-a refugiat la București după începerea Primului Război Mondial și și-a continuat acolo activitatea patriotică.[5]

În anul 1919 a făcut parte din delegația albaneză la Conferința de Pace de la Paris[10] ca reprezentant al coloniei albaneze din România,[18][19] iar în 1920 a fost numit membru al delegației guvernului albanez la aceeași conferință.[5] S-a întors în Albania la mijlocul lunii aprilie 1920 și s-a stabilit la Korçë.[5] După alegerile din 5 aprilie 1921, a fost deputat al prefecturii Korçë, președinte al Consiliului Național Albanez (9 mai - 16 iulie 1921) și ministru al afacerilor externe (11 iulie - 6 decembrie 1921).[5][20]

Primul mandat de prim-ministru

[modificare | modificare sursă]

În octombrie 1921, ca urmare a propunerii formării unui guvern de tehnocrați de către grupul „Uniunea Sfântă” compus din Bajram Curri, Qazim Koculi⁠(d) și Avni Rustemi⁠(d), Pandeli Evangjeli a fost însărcinat cu formarea unui nou guvern,[21] pe care l-a condus în perioada 16 octombrie 1921 - 5 decembrie 1921.[22] La 19 octombrie 1921, Evangjeli a susținut că guvernul său va acorda prioritate „grijii pentru integritatea și independența statului albanez”, iar principalele sale acțiuni vor fi recunoașterea rapidă și formală a statului albanez de către puterile străine și instituirea unui sistem de relații diplomatice.[23] În timpul mandatului său de prim-ministru, Conferința Ambasadorilor de la Paris a recunoscut independența și suveranitatea statului albanez la 9 noiembrie 1921; Albania a fost recunoscut ca stat suveran în aceeași zi de Marea Britanie și în zilele următoare de Franța și Italia.[21] Confruntat cu situația secesiunii din nordul țării, unde tribul condus de Marka Gjoni⁠(d) proclamase Republica Mirdita, guvernul lui Evangjeli a intenționat să înființeze două comandamente generale conduse de doi oameni capabili și influenți în aceste provincii: Ahmet Zogu și Bajram Curri. Între timp, Parlamentul a decis să își înceteze activitatea și doi miniștri ai guvernului, Ahmet Dakli⁠(d) (ministrul finanțelor) și Zija Dibra (ministrul de război), au demisionat[24] la instigarea regentului Aqif Pașa.[23] Situația a devenit mai gravă după ce Partidul Progresist a format o comisie pentru a organiza, în caz că era necesar, o lovitură de stat. În primele zile ale lunii decembrie, Înaltul Consiliu de Regență (condus de Aqif Pașa) și conducătorii grupului „Uniunea Sfântă” l-au presat pe Evangjeli să demisioneze. După ce prim-ministrul a răspuns că va ceda puterea parlamentului care va fi convocat, cei doi membri ai Înaltului Consiliu, Aqif Pașa și episcopul catolic Luigj Bumçi⁠(d), l-au destituit din funcție pe Evangjeli într-un mod antistatutar.[24]

Activitatea politică din anii 1920

[modificare | modificare sursă]

Evangjeli a preluat funcția de ministru al afacerilor externe la 11 septembrie 1922, înlocuindu-l pe Fan Noli, în guvernul condus de Xhafer bej Ypi⁠(d) și a îndeplinit această funcție și în primul guvern al lui Ahmet Zogu până în 25 februarie 1924.[25] Biserica Ortodoxă Albaneză l-a decorat în 1924 pentru contribuția adusă la crearea ei ca biserică națională.[5] În timpul mandatului de prim-ministru al lui Fan Noli, după Revoluția din Iunie 1924, el s-a autoexilat în România. După răsturnarea regimului lui Noli în decembrie 1924, Parlamentul Albaniei a fost împărțit în două camere legislative. Evangjeli, care se întorsese în Albania, a candidat la alegerile parlamentare din 17 mai 1925 și a fost ales senator și apoi președinte al Senatului, ocupând această ultimă funcție în perioada 1 iunie 1925 - 7 iunie 1928.[10]

În urma alegerilor convocate la 17 august 1928 Parlamentul Albaniei a devenit din nou unicameral, iar Evangjeli a fost ales deputat al prefecturii Korçë și președinte al organului legislativ[20] (25 august 1928 - 5 martie 1930).[5] El a condus ședința Parlamentului din 1 septembrie 1928, în cadrul căreia Albania a fost proclamată monarhie constituțională, iar președintele Ahmet Zogu rege al Albaniei.[11] Evangjeli a fost deputat al prefecturii Korçë în legislaturile 1938-1932, 1932-1936 și 1937-1939.[5]

Al doilea mandat de prim-ministru

[modificare | modificare sursă]

Fiind un susținător puternic al regelui Zog, Pandeli Evangjeli a condus trei guverne ca prim-ministru în perioada 6 martie 1930 – 16 octombrie 1935. A fost însărcinat la 6 martie 1930 cu formarea unui nou cabinet guvernamental, care a durat până în aprilie 1931 când a demisionat. Regele Zog l-a însărcinat să formeze un al doilea cabinet, apoi, odată cu alegerea unui nou legislativ în decembrie 1932, Evangjeli a format al treilea cabinet consecutiv.[4] În timpul celor cinci ani cât s-a aflat în fruntea Consiliului de Miniștri, Pandeli Evangjeli a naționalizat școlile particulare și a declarat parlamentului că guvernul intenționează să realizeze o reformă agrară, cu scopul de a reconcilia interesele fermierilor și proprietarilor.[26] Refuzarea semnării unui tratat economic cu Italia a determinat mișcări ostile ale navelor flotei italiene care au pătruns în apele teritoriale ale Albaniei.[27]

Izbucnirea Răscoalei de la Fieri în 1935 a necesitat destituirea guvernului condus de Evangjeli, care fusese criticat pentru „eșecul menținerii liniștii și ordinii”, și înlocuirea lui cu un guvern al „tineretului” condus de Mehdi Frashëri⁠(d). În cei cinci ani de guvernare, el a îndeplinit, de asemenea, funcțiile de ministru al afacerilor externe (3 noiembrie 1930 - 20 aprilie 1931) în primul cabinet, ministru al economiei naționale în al doilea și al treilea cabinet și ministru al lucrărilor publice în al treilea cabinet.[27] După ce și-a continuat viața politică ca deputat și a fost reales ca reprezentant al prefecturii Korçë,[20] Evangjeli a devenit în 1937 președinte al Parlamentului, funcție pe care a ocupat-o până la 7 aprilie 1939, când Italia a invadat Albania.[4][5][11]

A fost decorat cu Ordinul „Gjergj Kastrioti - Skënderbeu”.[5]

Ultimii ani de viață

[modificare | modificare sursă]

În ciuda faptului că era considerat proitalian și că numele său apărea în lista membrilor Parlamentului din 1943,[28] el nu a jucat un rol activ în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.[5] După ocupația italiană s-a retras din viața politică. Când comuniștii au preluat puterea, l-au expulzat din Tirana, fără a-l aresta și trimite în judecată. Evangjeli s-a stabilit în orașul Korçë, unde a locuit cu verii săi din familia Ballauri[28] și a decedat la 14 septembrie 1949.[4][5][10][11]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Pandeli Evangjeli”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Elsie, Robert (). A Biographical Dictionary of Albanian History. Londra: I.B.Tauris. p. 134. ISBN 9781780764313. 
  3. ^ en „World statesmen: Albania”. 
  4. ^ a b c d e Papandile, Jani (). „Pandeli Vangjeli, karriera e shkëlqyer e një burri shteti”. maqedoniashqiptare.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Bahir Avdiko, ed. (), Ligjvënësit Shqiptarë (1912-2017). Dhe firmëtarët e aktit të pavarësisë (PDF), Tirana: Kuvendi i Shqipërisë, p. 63, ISBN 978-9928-166-76-0, arhivat din original (PDF) la , accesat în  
  6. ^ Pearson, Owen (). Albania in the Twentieth Century, A History: Volume I: Albania and King Zog, 1908-39. Londra: I.B.Tauris. pp. 173nb. ISBN 978-1-84511-013-0. 
  7. ^ Bido, Ardit (). Autoqefalia e Kishës Ortodokse të Shqipërisë në marrëdhëniet shqiptaro-greke, 1918-1937 (PDF). Tiranë: (disertacion doktorature). p. 38. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  8. ^ Vlora, Ekrem (). „Një vështrim mbi kulturën e popullit Shqiptar”. Shêjzat = [Le Pleiadi]: Vjeti VII, Nr. 05 - 06 - 07 - 08.: 215. 
  9. ^ a b c Beqir Meta, Hasan Bello (). „Pandeli Evangjeli: miku i Zogut dhe i Ismail Qemalit, që u dëbua nga komunizmi”. Gazeta Shqiptare⁠(d). - Nr. 5762: 30–31. 
  10. ^ a b c d e f Dervishi, Kastriot (). Kryeministrat dhe ministrat e shtetit shqiptar në 100 vjet. Tiranë: 55. pp. 122nb. ISBN 9789994356225. 
  11. ^ a b c d Robert Elsie (). A Biographical Dictionary of Albanian History. I. B. Tauris. pp. 134–135. ISBN 978-1780764313. 
  12. ^ Skendi, Stavro (). The Albanian national awakening. Princeton: Princeton University Press. p. 146. ISBN 9781400847761. 
  13. ^ Wojciech Roszkowski, Jan Kofman (). Biographical Dictionary of Central and Eastern Europe in the Twentieth Century. Business & Economics. p. 246. ISBN 9781317475941. 
  14. ^ Bahir Avdiko, ed. (), Ligjvënësit Shqiptarë (1912-2017). Dhe firmëtarët e aktit të pavarësisë (PDF), Tirana: Kuvendi i Shqipërisë, p. 27, ISBN 978-9928-166-76-0, arhivat din original (PDF) la , accesat în  
  15. ^ Ikonomi, Ilir (). Pavarësia: udhëtimi i paharruar i Ismail Qemalit. Tiranë: Uet press. pp. 70, 74. ISBN 9789995639761. 
  16. ^ Kotherja, Niko (). „Pandeli Cale: Jeta e panjohur e firmëtarit të Pavarësisë” (PDF). Shqiptarja.com, Suplementi [Rilindasi], v. II, nr. 48: 18. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  17. ^ „Historiku i qytetit”. Bashkia e Korces. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Vllamasi, Sejfi (). Ballafaqime politike në Shqipëri (1897-1942). Tiranë: Vllamasi. pp. 151–152, 164. ISBN 978-9928-140-54-8. 
  19. ^ Kruja, Mustafa; Margjokaj, P. Paulin (). Letërkëmbim (1947-1958). Shkodër: Camaj-Pipa. pp. 180–181. ISBN 99943-34-47-6. 
  20. ^ a b c Istrefi, Diana (). „Ligjvënësit shqiptarë 1920-2005” (PDF). parlament.al. Tiranë. pp. 11, 13, 19, 21. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  21. ^ a b Vllamasi 2012, pp. 255-256.
  22. ^ Pearson, Owen (). Albania and King Zog: Independence, Republic and Monarchy 1908-1939. London: The Centre for Albanian Studies. p. 180. ISBN 1-84511-013-7. 
  23. ^ a b Dervishi 2012, pp. 12-13.
  24. ^ a b Vllamasi 2012, pp. 258-260.
  25. ^ Dervishi 2012, pp. 15-16.
  26. ^ Sadiku, Xhafer (). Genocidi mbi kulakët në Shqipërinë komuniste 1948-1990. Tiranë: Instituti i Studimit të Krimeve dhe Pasojave të Komunizmit. p. 28. ISBN 9789928168139. 
  27. ^ a b Dervishi 2012, pp. 21-22.
  28. ^ a b Kaloçi, Dashnor (). „Letra e rrallë e Fan Nolit zbulohet në një familje: [letra e dërguar në nëntor 1920 ruhet nga mbesa e ish kryeministrit shqiptar të asaj kohe z. Pandeli Evangjeli, për të cilin jepet një jetëshkrim i zgjeruar nga autori]”. Shqip. - Nr. 58: 70–73. 


Funcții politice
Predecesor:
Ilias Bej Vrioni⁠(d) 		Prim-ministru al Albaniei
16 octombrie 1921 – 5 decembrie 1921 		Succesor:
Qazim Koculi⁠(d)
Predecesor:
Koço Kota⁠(d) 		Prim-ministru al Albaniei
6 martie 1930 – 16 octombrie 1935 		Succesor:
Mehdi Bej Frashëri⁠(d)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pandeli_Evangjeli&oldid=16378423