Sari la conținut

Panellus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Panellus
Panellus stipticus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Mycenaceae
Gen: Panellus
P.Karst. (1879)
Specia tip
Panellus stipticus
(Bull.) P.Karst. (1879)
Sinonime
Modifică text Consultați documentația formatului

Panellus (Petter Adolf Karsten, 1879) din încrengătura Basidiomycota, în ordinul Polyporales și familia Mycenaceae.[1][2] este un gen de ciuperci cu 56 specii (în Europa numai foarte puține)[3] preponderent necomestibile care sunt saprotrofe (descompun lemn în putrefacție, crescând pe lemn mort sau pe sol asupra rădăcinilor la baza de foioase și rășinoase), cauzând un putregai brun, unele soiuri fiind de asemenea parazite. Timpul apariției se extinde adesea peste tot anul.[4][5][6] Tipul de specie este Panellus stipticus (păstrăv amar).

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]

Genul a fost determinat de micologul finlandez Petter Adolf Karsten în volumul 32 al jurnalului botanic Bidrag till kännedom af Finlands Natur och Folk din 1879,[7] taxon valabil până în prezent (2020).

Denumirile Urospora a lui Victor Fayod (1889),[8] Dictyopanus a lui Narcisse Théophile Patouillard (1900)[9] și Urosporellina a lui Egon Horak (1968)[10] sunt acceptate sinonim, dar, nefiind folosite, pot fi neglijate.

Există încercări de a transfera unele specii la genul Sarcomyxa P.Karst. (1891)[11] respectiv Scytinotus,[12] dar fără succes răsunător.

Numele generic Panellus este un diminutiv, derivat din cuvântul latin (latină pan(n)us=ghem de lână, fus umplut cu fire).[13]

Descriere

[modificare | modificare sursă]

Aproape toate speciile Panellus trăiesc pe lemn mort sau/și viu, unele fiind bioluminescente.

  • Pălăria: elastică până fibroasă, convexă, în formă asimetrică de evantai, rinichi sau scoică, este de dimensiune mică până medie cu un diametru de 2 cm la rar mai mult de 8 cm. Ea este în bătrânețe adesea adâncită și marginea inițial netedă devine, odată cu maturitatea, în multe cazuri ondulată și crestată. Cuticula netedă sau catifelată, chiar pâsloasă, la multe specii canelată radial de la un anumit stadiu de dezvoltare, prezintă un colorit foarte variabil de la albicios peste gri, galben, ocru-gălbui, bej, galben-maroniu, galben-măsliniu până la la roșcat-măsliniu, purpuriu închis sau brun negricios.
  • Lamelele: sunt subțiri, îndesate, bifurcate, intercalate, clar libere și cu muchii mereu netede, radiază de obicei spre exterior din punctul de atașare, dar pot fi de asemenea anastomozate, dezvoltând rar chiar și pori (Panellus pusillus). Ele sunt ori de aceiași culoare cu pălăria, ori mai deschise.
  • Piciorul: alipit excentric de pălărie, este scurt, neted sau tărâțat fin, uneori extrem de pâslos (Panellus violaceofulvus) pe exterior, plin pe dinăuntru, preponderent deschis conic spre sus, fiind mereu elastic sau dur. Uneori lipsește. Coloritul cojii este preponderent identic cu cel al lamelelor.
  • Carnea: poate fi albă, albicioasă cu o tentă roșiatică până violacee, gălbuie sau ocru palid, este subțire și mai mult sau mai puțin elastică. Are un miros imperceptibil sau ca de ciuperci, gustul fiind plăcut amărui până extrem de amar ca fierea. Toate speciile nu sunt toxice, dar comestibilitatea depinde de gust precum de consistența cărnii.
  • Caracteristici microscopice: sporii sunt destul de mici, netezi, cilindrici sau curbați, fără por de germen, hialini (translucizi) și amilozi (membrane sau ornamentații ale sporilor care în reactiv iodat se colorează în albastru cenușiu sau negricios, iar la unele ascomicete vârful ascelor în nuanță albăstruie), adesea cu 1-2 picături uleioase în interior. Pulberea lor este albă. Basidiile (organe sporifere care produc spori exogeni) cu 2-4 sterigme fiecare sunt clavate. Prezintă pseudocistide (hife asemănătoare cistidelor, de acea „pseudo”, care izvorăsc mult mai adânc în țesutul fungic interior), dar pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) lipsesc complet. Unele specii au cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) în număr mai mic.[4][5][6]

Specii ale genului

[modificare | modificare sursă]

Conform NCBI, 56 de specii sunt alăturate acestui gen, în Europa (E) trăiesc doar șase:[3][14]

  • Panellus albifavolus Corner (1986)
  • Panellus alutaceus Corner (1986)
  • Panellus ambiguus Corner (1986)
  • Panellus aureofactus E.Horak (1980)
  • Panellus bambusarum Corner (1986)
  • Panellus bambusifavolus Corner (1986)
  • Panellus belangeri (Mont.) Singer (1973)
  • Panellus brunneifavolus Corner (1986)
  • Panellus brunneomaculatus Corner (1986)
  • Panellus crawfordiae (G.Stev.) Segedin, P.K.Buchanan & J.P.Wilkie (1995)
  • Panellus cremeus G.Stev. (1964)
  • Panellus cystidiatus Singer (1952)
  • Panellus dichotomus Corner (1986)
  • Panellus diversipes (Berk.) Pegler (1965)
  • Panellus dumontii Singer (1977)
  • Panellus exiguus Corner (1986)
  • Panellus flabellatus Murrill (1915)
  • Panellus fulgens G.Stev. (1964)
  • Panellus fuscatus Corner (1986)
  • Panellus globisporus Z.S.Bi (1987)
  • Panellus glutinosus Corner (1986)
  • Panellus haematopus (Berk.) Murrill (1915)
  • Panellus hispidifavolus Corner (1986)
  • Panellus intermedius Corner (1986)
  • Panellus jalapensis Murrill (1915)
  • Panellus longinquus (Berk.) Singer (1951)
  • Panellus luminescens Corner (1986)
  • Panellus luteolus Singer (1973)
  • Panellus luteus Singer (1973)
  • Panellus luxfilamentus A.L.C.Chew & Desjardin (2015)
  • Panellus magnus Corner (1986)
  • Panellus megalosporus Corner (1986)
  • Panellus melleo-ochraceus Malençon (1975) - E
  • Panellus microsporus Corner (1986)
  • Panellus minimus (Jungh.) P.R.Johnst. & Moncalvo (2006)
  • Panellus minusculus (Speg.) Raithelh. (2004)
  • Panellus mitis (Pers.) Singer (1936) - E
  • Panellus niger G.Stev. (1964)
  • Panellus nubigenus Singer (1969)
  • Panellus olivaceus De Meijer (2009)
  • Panellus orientalis (Kobayasi) Corner (1986)
  • Panellus parvulus Corner (1986)
  • Panellus pauciporus Corner (1986)
  • Panellus pendens Corner (1986)
  • Panellus pteridophytorum Singer (1973)
  • Panellus pubescens Z.S.Bi (1987)
  • Panellus pusillus (Pers. ex Lév.) Burds. & O.K.Mill. (1975)
  • Panellus pyrulifer Corner (1986)
  • Panellus reticulatovenosus G.Y.Zheng & Z.S.Bi (1987)
  • Panellus ringens (Fr.) Romagn. (1945) - E
  • Panellus rupicola (Massee) Singer (1942)
  • Panellus serotinus (Pers.) Kühner (1950) - E
  • Panellus stenocystis Singer (1973)
  • Panellus stipticus (Bull.) P. Karst. (1879) - E
  • Panellus subcantharelloides Murrill (1915)
  • Panellus sublamelliformis Corner (1986)
  • Panellus sublevatus Corner (1986)
  • Panellus violaceofulvus (Fr.) Singer (1936) - E

Specii ale genului în imagini (selecție)

[modificare | modificare sursă]
  • Panellus longinquus
    Panellus longinquus
  • Panellus mitis
    Panellus mitis
  • Panellus pusillus
    Panellus pusillus
  • Panellus pusillus, porii
    Panellus pusillus, porii
  • Panellus ringens
    Panellus ringens
  • Panellus serotinus
    Panellus serotinus
  • Panellus stipticus
    Panellus stipticus
  • Panellus stipticus, bioluminescență
    Panellus stipticus, bioluminescență
  • Panellus violaceofulvus
    Panellus violaceofulvus

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank 1
  3. ^ a b NCBI
  4. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 192-195, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ a b Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, p. 138-139, ISBN 978-3-440-11472-8
  6. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 703-734 (index), ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  7. ^ P. A. Karsten: „Meripilus” în: „Bidrag till kännedom af Finlands Natur och Folk”, vol. 32, Editura Finska Litteratursälskapets tryckery, Helsingfors 1879, tab. XIV, p. 96
  8. ^ Victor Fayod: „Urospora”, în: „Annales des sciences naturelles. Botanique”, seria 7, vol. 9, Editura G. Masson, Paris 1889, p. 338 [1]
  9. ^ Narcisse Théophile Patouillard: „Essai taxonomique sur les familles et les genres des Hyménomycètes”, Editura Declume, Lons-le-Saunier 1900, p. 137
  10. ^ Egon Horak: „Urosporellina”, în: „Beiträge zur Kryptogamenflora der Schweiz”, vol. 13, Editura K. J. Wyss, Berna 1968, p. 609
  11. ^ Mycobank 2
  12. ^ Mycobank 3
  13. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 409, ISBN 3-468-07202-3
  14. ^ GBIF

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 45, ISBN 3-405-12116-7
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Helmut Genaust: „Etymologisches Wörterbuch der botanischen Pflanzennamen”, ed. a 3-a, Editura Nikol, Hamburg 2005, p. 454, ISBN 3-937872-16-7
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • German Josef Krieglsteiner (ed.): Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs”, vol. 3 - „Ständerpilze. Blätterpilze I”, Editura Ulmer, Stuttgart 2001, ISBN 3-8001-3536-1
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Jena 1963

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Panellus&oldid=15900137