Paronim
Paronimele sunt cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles diferit.[1]
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Cuvântul românesc paronim este un împrumut din franceză paronyme.[2] La rândul său, acest cuvânt francez este împrumutat din greaca veche: paronumos[3][4], format din elementele de compunere grecești para: „alături” și onoma: „nume”.[3]
Tipuri de paronime
[modificare | modificare sursă]Drept paronime sunt considerate următoarele trei tipuri de perechi:[5]
- cuvinte alcătuite din același număr de foneme, dar deosebite prin metateza a cel mult două dintre ele: aerometrie-areometrie, antinomie-antonimie, barbiton-barbotin, cardan-cadran, manej-menaj;
- cuvinte cu foneme vocalice sau consonantice corelative: abuz-obuz, adapta-adopta, eminent-iminent, fard-fart, oral-orar;
- cuvinte cu un fonem în plus la unul dintre membrii perechii: abac-abacă, calmar-calemar, simula-stimula, spic-aspic.
Alte exemple
[modificare | modificare sursă]- anual (o dată pe an) - anuar (publicație care apare odată pe an);
- atlas (colecție de hărți) - atlaz (țesătură);
- broda (a coase o broderie) - brodi (a nimeri bine, a aranja, a pune la cale);[2]
- caic (navă mică, cu vele sau cu motor, cu prora și cu pupa înălțate) - caiac (barcă pentru sport îngustă, ascuțită la capete, condusă cu padele);
- calcan (specie de pește de mare) - calaican (sulfat de fier, de culoare verde);
- Căciulata (localitate în județul Mureș) și Căciulata (localitate în județul Vâlcea) - Cuciulata (localitate în județul Brașov)
- cârlan 1. (reg.) mânz de până la trei ani; 2. miel sau ied înțărcat (în al doilea an); 3. (reg.) berbec castrat - mârlan (om prost crescut, grosolan, bădăran); [2]
- compliment (făcut unei persoane) - complement (parte secundară de propoziție care determină un verb, un adverb);
- conjectură (opinie bazată pe aparențe sau presupuneri) - conjunctură (ansamblu al împrejurărilor și condițiilor care influențează un proces)[2]
- exedră (sală de primire (la romani); o sală semicirculară) - exergă (mic spațiu, în partea de jos a unei medalii / monede destinat unei inscripții);[2]
- emigra (a-și părăsi țara și a se stabili în altă țară) - imigra (a veni și a se stabili într-o țară străină);[2]
- familial (care aparține familiei, referitor la familie) - familiar (lipsit de pretenții, bine cunoscut, obișnuit, simplu);
- ministru (persoană care conduce (de obicei) un minister, într-un guvern) - sinistru (care îngrozește, care înspăimântă; calamitate, catastrofă, dezastru);[2]
- mortal (care poate provoca / provoacă moartea) - mortar (material de construcție compus din var, nisip, ciment, apă,...);
- opis (listă de acte, registru) - opus (invers / termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale);
- Orion (constelație) - oreion (parotidită epidemică);
- padelă (vâslă prevăzută la capete cu câte o pală convexă) - pedală (pârghie de comandă sau de antrenare a unui mecanism: bicicletă, mașină de cusut...);
- paronim (cuvânt asemănător ca formă cu altul, dar cu sens și origine diferite) - patronim (nume de familie);[2]
- trocar (instrument chirurgical) - troacar[6] (pardesiu sau palton femeiesc, mai scurt);[2]
- ordinar (nesimțit, obraznic) - ordinal (șir de numerale);
- stol (mulțime de păsări zburătoare din aceeași specie, adunate împreună) - stor (perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui);
- șasiu (cadru rigid care susține caroseria unui vehicul)[2] - sașiu (care se uită „cruciș”, strabic).[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) Nicolae Felecan Paronimia în limba română
- ^ a b c d e f g h i j k Noul dicționar universal al limbii române (2007)
- ^ a b Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique (1977)
- ^ Paul Robert, Le Petit Robert, par ... (1992)
- ^ Nicolae Felecan Dicționar de paronime
- ^ Din francezul trois-quarts, pronunțat: [tRwɑkaR]: „trei sferturi”
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic, 1998;
- Nicolae Felecan, Dicționar de paronime, Ediția a II-a adăugită, București, Editura VOX, [s. d.], (ediția I, 1995), ISBN 973-96922-1-4
- Nicolae Felecan, Paronimia în limba română, București, 1993;
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007 ISBN 978-973-675-307-7
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par... , Librairie Larousse, Paris 1977 ISBN 2-03-020210-X
- Paul Robert, Le Petit Robert, par ..., Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, Le Robert, Paris, 1992.