Sari la conținut

Paul Gusty

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Paul Gusty
Date personale
Născut1859 Modificați la Wikidata
Decedat1944 (85 de ani) Modificați la Wikidata
Paul Gusty

Paul Gusty (n. 1859, București - d. 1944, Făgăraș, Brașov) a fost un regizor român.

A fost elev al lui Alexandre Gatineanu, cel care a introdus funcția de regizor în teatrul românesc. S-a format în special la școala realistă a teatrului german și în contact strâns cu vederile realiste profesate de Ion Luca Caragiale. De-a lungul celor aproape 60 de ani cât a fost director de scenă la Teatrul Național din București, Gusty s-a manifestat cu o deosebită rigoare în realizarea unor imagini veridice, atât în montarea comediei, cât și în a tragediei clasice sau a dramei moderne. Au rămas memorabile spectacolele: O scrisoare pierdută de Caragiale, Revizorul de Gogol, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Institutorii de Otto Ernst, Prostul de Ludwig Fulda etc., în a căror punere în scenă Gusty a reliefat cu forță mesajul dramatic al pieselor. Lui Gusty i se datoreză în mare măsură înscrierea în repertoriul Teatrului național și punerea în scenă a unor drame și comedii de Shakespeare, a unor piese de Ibsen, iar îndată după Primul Război Mondial a dramaturgiei realist-critice ruse (Tolstoi, Cehov). Gusty a apărat cu energie creația realistă în arta regizorală din România în condițiile în care începuse să se afirme formalismul. Paralel cu activitatea regizorală, el a tradus și a adaptat numeroase piese de teatru străine și a scris librete de operetă.

Aristul a decedat în anul 1944 și a fost incinerat.[1]

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964