Pauline Jordan (infirmieră)

Pauline Jordan
Date personale
Născută	1892 Auburn⁠(d), Maine, SUA
Decedată	1976 (84 de ani)
Căsătorită cu	Karl L. Rankin[*][[Karl L. Rankin (diplomat american)|​]]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Ocupație	infirmieră[*]​
Activitate
Alma mater	Weill Cornell Medical Center[*][[Weill Cornell Medical Center (research hospital in Manhattan, NYC, United States)|​]]
Organizație	American Red Cross[*][[American Red Cross (American nonprofit humanitarian organization)|​]] Misiunea Militară Franceză (1916-1918) Near East Foundation[*][[Near East Foundation (humanitarian organization)|​]]
Premii	médaille d'honneur des épidémies[*][[médaille d'honneur des épidémies (French honour)|​]] Ordinul Crucea Regina Maria

Pauline Jordan (căsătorită Rankin) (n. 1892, Auburn^⁠(d), Maine, SUA – d. 1976) a fost o infirmieră (nursă) americană, care s-a remarcat pe fronturile Primului Război Mondial în cadrul Ambulanței Americane, ca voluntară în cadrul Misiunii Sanitare Franceze din Regatul României și în misiunile postbelice din Orientul Apropiat ale Near East Relief, legate de susținerea orfanilor armeni apăruți odată cu genocidul armean.

Familia și primii ani

S-a născut în anul 1892 la Auburn, Maine (în Welchville, Maine – după o altă sursă), fiind diplomată a New York Hospital Training School for Nurses.

În cadrul misiunii Near East Relief (actuala Near East Foundation) de după Marele Război, l-a întâlnit în Orientul Apropiat pe inginerul Karl Lott Rankin^{⁠(en)[traduceți]}, cu care s-a căsătorit, în 1925.

A decedat în 1976.

Cariera

Recrutată fiind de către Dr. Hugh Auchincloss de la Universitatea Columbia, a fost trimisă în octombrie 1915 în Franța, să servească în cadrul Spitalului Ambulanței Americane de la Neuilly. Aproape un an mai târziu, în luna septembrie 1916, a venit în Regatul României ca voluntară atașată Misiunii Sanitare Franceze, condusă de către maiorul Georges Dehelly, în calitate de anestezistă.

“ În cele șase săptămâni în care noi ne-am aflat la spitalul românesc din Iași, majoritatea pansărilor le-am făcut cu mari dificultăți. Sala de pansamente era aglomerată cu surori de caritate, cercetași, studenți în medicină și multe fete tinere. Având peste șase sute de pacienți, aproximativ patru seturi de instrumente și un singur primus cu alcool, lucrarea nu a fost niciodată complet terminată.
Nu era căldură, iar mâncarea era foarte puțină. Principala noastră mâncare a fost reprezentată de mămăligă și de brânză de capră, de pâine neagră și, uneori, de fasole. O dată pe zi aveam ceai și de două ori pe săptămână carne. În timpul iernii i-am îngrijit pe pacienții ale căror picioare au înghețat complet, cât timp au stat în pat.[...]
[În alt spital...] Răniții erau mâncați de vii de viermi și nu aveam nici un fel de materiale sanitare. Când au venit răniții grav, nu aveam aproape nimic cu care să lucrăm. Zăceau pe saltele de paie fără aleze sub ei, iar paiele s-au contaminat rapid cu puroi și sânge, în timp ce nu aveam paie proaspete. Mulți dintre ei au murit din cauza expunerii [la condițiile respective - N.N.] și a infecției, diseminate septic.[...]
Regina [Maria a României] ne-a trimis niște orez, macaroane, zahăr și ceai, iar Legația Americană s-a purtat foarte frumos cu noi, așa că am reușit să supraviețuim iernii. Toți pacienții suferă de malnutriție.
Fără îndoială că ați citit despre îngrozitoarea epidemie de tifos […] Oamenii mor cu miile și toate spitalele sunt supraaglomerate […]. ”

— Extrase din scrisoarea trimisă în aprilie 1917 de către Pauline Jordan lui Jane Delano, șefa Diviziei de Asistente Medicale a Crucii Roșii Americane

În România a activat în București și în alte zone ale Munteniei. A cunoscut întreaga tragedie a campaniei din 1916, scrisorile ei descriind foamea, frigul și suferința răniților din cursul evacuării spre Iași. A scris de asemenea despre marea epidemie de tifos exantematic ce a lovit România.

Deși era cetățeană a unei țări pe atunci neutre, a fost încarcerată și înfometată de germani. După ce în luna aprilie 1917 a făcut cunoscute șefei Diviziei de Asistente Medicale de la Crucea Roșie Americană^{⁠(en)[traduceți]}, Jane Delano, realitățile dure din România, în luna august a aceluiași ani a reușit să ajungă în Franța, la Paris de unde a fost transferată Crucii Roșii, în Italia, în decembrie 1917.

   Vezi și articolul:  Misiunea Crucii Roșii Americane din Regatul României (1917-1920)Vezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Este inclusă în elita cadrelor medicale americane, fiind decorată atât pe Frontul de Vest în 1917 de cinci ori de către ministrul francez de război, cât și pe Frontul de Est, printre decorațiile primite numărându-se Médaille d'honneur des épidémies^⁠(d) și respectiv Crucea Regine Maria clasa a II-a.

USAT America (fost SS Amerika), în 1919-1920.

În anul 1920 a fost inclusă unei misiuni a Near East Relief , trimisă cu SS Amerika la Constantinopol și în Caucaz. În 1921 fiind repartizată la Cazarma Seversky, din Alexandropol (actual Gyumri, Armenia), a ajuns să răspundă de afacerile industriale și de educație, aducându-și contribuția atât la repornirea activității industriale, necesare susținerii orfelinatului instalat în cazarmă, cât și la educația orfanilor. A reușit să gestioneze foarte bine producția. Doi ani mai târziu se afla tot în Armenia, unde New East Relief a înființat prim școală de nevăzători din această țară, lui Pauline Jordan atribuindu-se primele manuale în Braiile care au fost făcute vreodată în armeană. A revenit în America după cinci ani, căsătorită cu Karl Rankin, din cadrul aceleiași misiuni.

   Vezi și articolul:  Orașul Orfanilor (Alexandropol)Vezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Karl L. Rankin în 1953

Soțul ei a intrat în cadrul Serviciului de Comerț Exterior iar Pauline a stat alături de el în misiunile sale de la Praga, Atena, Tirana, Bruxelles și Belgrad. Aflându-se în drum spre Egipt, a fost internată împreună cu soțul ei timp de 21 de luni de japonezi la Manila, ceea ce a făcut-o se devină prizonieră a ambelor războaie mondiale. A continuat să fie alături de Karl Rankin, devenit ulterior ambasador al SUA în Taiwan și Iugoslavia.

Referințe

Afiș al Near East Relief din perioada 1917-1919

Bibliografie

• en Craig, Stephen C. & Smith, Dale C.; Glimpsing Modernity: Military Medicine in World War I; Cambridge Scholar Publishing; 2015; ISBN 978-1-4438-7714-5 pp. 226-234; accesat la 19 iulie 2021

Lectură suplimentară

• en Nercessian, Nora N.; The City of Orphans: Relief Workers, Commissars and the “Builders of the New Armenia” – Alexandropol/Leninakan 1919-1931; Hollis Publishing; New Hampshire; 2016; ISBN 978-1884186608

Legături externe

• en Library of Congress Fotografii din timpul misiunilor derulate în România de Crucea Roșie Americană; accesat la 18 iulie 2021
• en Near East Foundation; Alexandropol: making The “Orphan City”; neareastmuseum.com; 2015; accesat la 19 iulie 2021

Vezi și

• Spitalele Femeilor Scoțiene^⁠(d)