Sari la conținut

Personalitatea autoritară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Personalitatea autoritară
Informații generale
AutorTheodor W. Adorno, Else Frenkel-Brunswik[*][[Else Frenkel-Brunswik (Polish-Austrian psychologist)|​]], Daniel Levinson[*][[Daniel Levinson (psychologist and one of the founders of the field of Positive Adult Development)|​]], Nevitt Sanford[*][[Nevitt Sanford (professor of psychology at the University of California at Berkeley (1909–1995))|​]]
Subiectauthoritarian personality[*][[authoritarian personality (psychological trait/personality type)|​]]
Gennon-fiction[*][[non-fiction (genre of works in contrast to fictional ones)|​]]
Ediția originală
Limbalimba engleză Modificați la Wikidata
EditurăHarper Modificați la Wikidata
Țara primei apariții Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata

Personalitatea autoritară (în engleză The Authoritarian Personality) este un studiu sociologic elaborat în timpul și imediat după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial de un grup de cercetători evrei refugiați din Germania interbelică: Theodor W. Adorno, Else Frenkel-Brunswik, Daniel Levinson și Nevitt Sanford. Toți patru erau cercetători la Universitatea Berkeley din California.

Personalitatea autoritară „a inventat un set de criterii prin care să definească trăsăturile de personalitate și a clasificat aceste trăsături și intensitatea lor la orice persoană pe o așa-numită «scară F» (F de la «fasciști»)”.[1] Tipul de personalitate identificat de Adorno și colaboratorii săi sunt definite de nouă trăsături despre care se crede că se formează în urma experiențelor din copilărie. Aceste trăsături includ convenționalismul, supunerea autoritară, agresiunea autoritară, anti-intelectualismul, anti-intracepția, superstiția și stereotipia, puterea și „duritatea”, distructivitatea și cinismul, proiectivitatea și neliniști exagerate în ce privește sexul.[2]

Deși criticată puternic pentru tendențiozitatea și metodologia folosită,[3][4] cartea a fost extrem de influentă în științele sociale americane, în special în primul deceniu după publicarea sa: „Niciun alt volum publicat de la război încoace în domeniul psihologiei sociale nu a avut un impact mai mare asupra direcției activității empirice actuale care se desfășoară în prezent în universități”.[5]

Context instituțional

[modificare | modificare sursă]

Impulsul pentru scrierea acestui studiu a fost Holocaustul, tentativa de extincție genocidă a evreilor europeni de către Partidul Național Socialist al lui Adolf Hitler. Adorno fusese membru al „Școlii de la Frankfurt”, un grup de filozofi și teoreticieni marxiăti care au fost nevoiți să fugă din Germania după ce Hitler a închis Institutul de Cercetări Sociale. Adorno și colaboratorii săi erau astfel motivați de dorința a identifica și măsura factorii despre care se presupunea că contribuie la trăsăturile antisemite și fasciste. Cartea a făcut parte dintr-o serie „Studii despre prejudecată” sponsorizată de Departamentul de cercetare științifică al Comitetului Evreiesc American.[6] [7]

  1. ^ Codevilla, Angelo (2010-07-16) America's Ruling Class Arhivat în , la Wayback Machine., The American Spectator
  2. ^ Adorno and the political By Espen Hammer p.62
  3. ^ Mangus A. R. (). „Studies In The Scope And Method Of "The Authoritarian Personality" (Book)”. Rural Sociology. 19 (2): 198–200. 
  4. ^ Wolfe Alan (). „'The Authoritarian Personality' Revisited”. Chronicle of Higher Education. 52 (7): B12–B13. 
  5. ^ Glazer, Nathan. (1954). "New light on The Authoritarian Personality: A survey of recent research and criticism." Commentary 17 (March), pp. 289–297.
  6. ^ Horkheimer, Max; Flowerman, Samuel H (). Foreword to Studies in Prejudice in "The Authoritarian Personality". Norton Library. pp. v–vi. 
  7. ^ American Jewish Committee News, 15 March 1950.