Sari la conținut

Petru Creția

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petru Creția
Date personale
Născut21 ianuarie 1927
Cluj
Decedat (70 de ani)
București
Căsătorit cuGabriela Creția Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog, clasicist, traducător, eminescolog, profesor universitar
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București

Petru Creția (n. 21 ianuarie 1927, Cluj – d. 14 aprilie 1997, București) a fost un profesor de limba greacă, traducător al operei lui Platon, autor, eminescolog, filosof și eseist român.

S-a născut la Cluj, ca fiu al unui funcționar, Aurel Creția, și al soției acestuia, Călina Creția (înainte de căsătorie, Humița). A studiat limbile clasice la Universitatea din București, în perioada 1946-1951.[2]

Din 1952 până în 1971 urmează o carieră universitară: este asistent, apoi lector la Secția de Limbi Clasice a Facultății de Litere din București, unde ține cursuri de filologie greacă, alături de soția sa, Gabriela Creția, profesor la aceeași facultate. Între 1971 și 1975 este cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei Române. Din 1975 editează, alături de Dumitru Vatamaniuc și un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția națională a operei complete a poetului Mihai Eminescu. Din 1971 coordonează, în colaborare cu Constantin Noica, ediția Platon la Editura Științifică și Enciclopedică. După 1989 conduce revista de istorie literară Manuscriptum.[3]

A fost unul din ultimii vorbitori din balconul Pieței Universității, înaintea mineriadei din 13-15 iunie 1990.[4]

  • Norii (Cartea Românească, 1979)
  • Epos și logos (Univers, 1981)
  • Poezia (Cartea Românească, 1983)
  • Pasărea Phoenix (Cartea Românească, 1986)
  • Oglinzile (Humanitas, 1993)
  • Luminile și umbrele sufletului (Humanitas, 1995)
  • Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997)
  • În adâncile fântâni ale mării (Humanitas, 1997)
  • Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997)
  • Testamentul unui eminescolog (Humanitas, 2000)
  • Eseuri morale (Muzeul Literaturii Române, 2000)
  • Despre E. A. Poe. Infernul terestru (Muzeul Literaturii Române, 2003)
  • Ahile sau Despre forma absolută a prieteniei. Ariel sau Despre forma pură a libertății (Humanitas, 2009)
  • Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile (Humanitas, 2012)
  • Petru Creția - 111 cele mai frumoase poezii (Nemira, 2014)
  • Valentin Cosereanu - 100 de zile cu Petru Creția, Editura Junimea, 2014
  • Amintiri despre Petru Creția, Editura Școala Ardeleană, 2017
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ „Alex. Ștefănescu: Petru Creția - biografie”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Petru Creția - Luminile și umbrele sufletului
  4. ^ Majoritatea rușinoasă, sau cum a fost posibilă mineriada din iunie 1990, europalibera.org, 13 iunie 2020. Accesat la 15 iunie 2020.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]