Sari la conținut

Pompiliu Piso

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pompiliu Piso (n. 26 februarie 1886, în localitatea Săcărâmb, azi sat în com. Certeju de Sus, jud. Hunedoara - d. 22 februarie 1944, Brașov) a fost un delegat titular în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său a fost Pompiliu Piso (proprietar), iar mama sa a fost Septimia, născută Albini[2] . Familia Piso era compusă din copii: Sabina, Adelina, Silvia, Pompiliu, Letiția și Olimpiu. Între anii 1905–1908, Pompiliu Piso a studiat teologia la seminarul din Sibiu. Ulterior, a studiat dreptul în cadrul Facultății de Drept și Științe Politice de la Universitatea din Cluj, unde este atestat între 1908–1914 .

Pe plan personal, la 22 noiembrie 1908, Pompiliu Piso s-a căsătorit la Brad cu Aurora Damian, fiica protopopului Zarandului, Vasile Damian[3]

Activitatea preoțească[modificare | modificare sursă]

Iși începe activitatea la Cărpiniș, unde a fost paroh, până după Marea Unire, când a devenit protopop al Zarandului. A fost ales preot în localitatea din Muntii Apuseni la 18 octombrie 1908 de către credincioșii din sat. La 16 noiembrie 1908, Piso a fost hirotonit preot pentru parohia Cărpiniș din Protopopiatul Abrud. La Cărpiniș, el a a fost o personalitate marcantă a zonei, activ atât pe plan bisericesc, cât și național.

Pompiliu Piso s-a remarcat și prin activitatea filantropică. În 1911 a donat trei coroane pentru ajutorarea copiilor de moți care doreau să învețe o meserie și unui fond destinat mesei învățăceilor meseriași. Pe plan social, preotul din Cărpiniș a participat la diverse reuniuni care aveau și un caracter filantropic. Astfel, la 29 ianuarie 1911 a luat parte la petrecerea intelighenției române din Zlatna, donând trei coroane destinate unui fond de ajutorare a ambelor biserici românești din acea localitate (cea ortodoxă și cea greco-catolică).

Preotul Piso a cunoscut ororile Primului Război Mondial, participând în cadrul armatei cezaro-crăiești la luptele din regiunea Galiția. A fost referent în cadrul Armatei a III-a 19. Cea mai importantă realizare de la Cărpiniș a preotului Pompiliu Piso este biserica, pe care a ctitorit-o între anii 1914–1918, într-o perioadă deosebit de dificilă, marcată de Primul Război Mondial. Pentru această realizare s-au colectat diverse donații, dintre acestea remarcându-se cele ale avocaților Remus Furdui (200 de coroane) și Zosim Chirtop (100 de coroane)[4]

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Preotul Pompiliu Piso a contribuit la realizarea Marii Uniri. În cadrul unei adunări desfășurată la 23 noiembrie 1918 în Abrud, comunele de dincoace de Dealu Mare l-au ales pe parohul ortodox al Cărpinișului să reprezinte la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 din partea cercului electoral Ighiu din comitatul Alba de Jos. A revenit la Abrud în seara zilei de 2 decembrie 1918, împreună cu delegația moților, și a susținut un discurs în care a subliniat importanța deosebită a actului de la Alba Iulia pentru viitorul națiunii române[5].

În paralel cu activitatea pastorală, în perioada interbelică, Pompiliu Piso a avut o bogată și intensă activitate politică, fiind inițial membru al Partidului Poporului condus de generalul Alexandru Averescu. Ulterior, a fost membru al Partidului Național Liberal, cea mai importantă formațiune politică din România acelei epoci. Ziarul clujean Patria a taxat plecarea lui Piso de la averescani la liberali, iar în nr. 179 din 19 august 1920 a publicat o scrisoare a protopopului Zarandului, în care acesta îl laudă pe fostul ministru liberal Alexandru Constantinescu, care a făcut mai multe donații școlilor din Brad. În gazeta clujeană se scria cu malițiozitate că preotul este averescan, dar își pregătește intrarea la Partidul Național Liberal. Pompiliu Piso a fost membru al Parlamentului, atât în calitate de deputat (1920–1922 și 1922–1926), cât și de senator (1927–1928).

În primul mandat de deputat a candidat din partea Partidului Poporului, în al doilea a fost ales din partea liberalilor în circumscripția Geoagiu de Jos din județul Hunedoara. Pentru o perioadă a fost și vicepreședinte al Camerei Deputaților. A deținut această funcție, cea mai înaltă demnitate publică de trei ori între 1921–1922, 1922–1923 și 1924–1925.

În anul 1941, Pompiliu Piso a creat o fundație culturală care oferea burse tinerilor din Țara Moților pentru a studia ingineria minieră sau economia minieră. Aceasta a fost aprobată de Ministerul Educației și Cultelor, fiind pusă sub patronajul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj– Brașov, instituindu-se și un comitet de conducere prezidat de rectorul Victor Jinga.

Pompiliu Piso s-a stins din viață la 22 februarie 1944 la Brașov și a fost înmormântat la Brad[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Andreea Dăncilă-Ineoan, Bogdan Ivanov, Cosmin Cosmuța, Emanuil Ineoan, Prezențe clericale transilvănene la Marea Unire de la Alba Iulia (Cluj-Napoca: Editura Renașterea, 2018), p. 515
  2. ^ Bunul Econom, anul V, Orăștie, nr. 39, 16 octombrie (1904): 5; Gazeta Transilvaniei, anul LXVII, nr. 221, Brașov, 6 (19) octombrie (1904): 3; Libertatea, anul III, Orăștie, nr. 40, 2/15 octombrie (1904): 3
  3. ^ Răvașul, anul VI, Cluj, 20 noiembrie (1908): 647
  4. ^ Telegraful Român, anul LXVI, nr. 86, Sibiu, 14/27 august (1918): 343
  5. ^ Romulus Felea, Bijuterii spirituale din Țara Moților (Cluj-Napoca: Editura Napoca Star, 2001), 85
  6. ^ Universul, anul al 61-lea, nr. 54, 24 februarie (1944): 7

Bibliografie și lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]

Răzvan Mihai Neagu - "Un reprezentant mai puțin cunoscul al elitei clericale din Transilvania. Preotul Pompiliu Piso (1886-1944). Între altar, politică și lumea afacerilor", Anuarul Institutului "Gheorghe Șincai" al Academiei Române, 1 ianuarie 2022

Andreea Dăncilă-Ineoan, Bogdan Ivanov, Cosmin Cosmuța, Emanuil Ineoan, Prezențe clericale transilvănene la Marea Unire de la Alba Iulia (Cluj-Napoca: Editura Renașterea, 2018)

General de brigadă (r.) conf. univ. dr. Vasile CREȚ, Colonel (r.) prof. univ. dr. Benone Andronic - Acțiunile românilor transilvăneni pentru consolidarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918

Calendarul Bunului Creștin pe Anul Comun de la Hristos - 1923, Editura Tiprografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1922

Marin Pop - Activitatea Organizației Partidului Național Român din județul Hunedoara în perioada 1919-1922, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău

Traian Mager - Contribuții la Istoria Unirii, Ținutul Hălmagiului. Cadrul istoric, vol. IV. Monografie

https://www.dacoromania-alba.ro/nr15/carpinis.htm