Portal:Astronomie
Astronomie
Astronomia (greacă ἀστρονομία / ástronomía) este o știință naturală care studiază obiecte și fenomene cerești. Folosește matematica, fizica și chimia pentru a explica originea și evoluția lor. Printre obiectele de interes se numără: planete, sateliți naturali, stelele, nebuloasele, galaxii și comete. Fenomenele relevante includ explozii de supernove, explozii de raze gamma, quasari, blazari, pulsari, și radiații cosmice de fond. Mai general, astronomia studiază tot ceea ce își are originea în afara atmosferei Pământului. Cosmologia este o ramură a astronomiei și studiază Universul în ansamblu
Astronomia este una dintre cele mai vechi științe naturale. Civilizațiile timpurii din istoria înregistrată au făcut observații metodice despre cerul nopții. Acestea includ babilonienii, grecii, indienii, egiptenii, chinezii, Maya și multe popoare indigene antice din America. În trecut, astronomia includea discipline la fel de diverse precum astrometria, navigația cerească, astronomia observațională și întocmirea calendarelor. În zilele noastre, astronomia profesionistă este sinonimă cu astrofizica
Astronomia profesionistă este împărțită în două ramuri: observațională și teoretică. Astronomia observațională este concentrată pe achiziționarea de date din observațiile obiectelor astronomice. Aceste date sunt apoi analizate folosind principii de bază ale fizicii. Astronomia teoretică este orientată spre dezvoltarea de modele computerizate sau analitice pentru a descrie obiecte și fenomene astronomice. Aceste două câmpuri se completează reciproc. Astronomia teoretică încearcă să explice rezultatele observaționale, iar observațiile sunt folosite pentru a confirma rezultatele teoretice.
Articol selectat - arată alt articol
Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă de la Soare și cea mai mare dintre planetele telurice ale Sistemului Solar, atât pentru masă, cât și pentru diametru. Este singurul corp ceresc despre care se știe că adăpostește viață. Simbolul astronomic al Pământului este ♁ sau ⊕. Conform datărilor radiometrice și a altor surse de dovezi, Pământul s-a format în urmă cu peste 4,5 miliarde de ani. Gravitația Pământului interacționează cu alte obiecte din spațiu, în special cu Soarele și Luna, singurul satelit natural al Pământului. Terra se învârte în jurul Soarelui în 365,26 de zile, perioadă cunoscută drept un an. În acest timp, Pământul se rotește în jurul axei sale de aproximativ 366,26 ori.
Axa de rotație a Pământului este înclinată în raport cu planul orbital, producând anotimpuri pe Pământ. Interacțiunea gravitațională dintre Pământ și Lună provoacă mareea oceanului, stabilizează orientarea Pământului pe axa sa și încetinește treptat rotația. Pământul este cea mai densă planetă din sistemul solar și cea mai mare dintre cele patru planete telurice.
Litosfera Pământului este împărțită în mai multe plăci tectonice rigide care migrează pe suprafață în perioade de milioane de ani. Aproximativ 71% din suprafața Pământului este acoperită cu apă, în principal de oceane. Restul de aproximativ 29% este pământul format din continente și insule care împreună au multe lacuri, râuri și alte surse de apă ce contribuie la hidrosferă. Majoritatea regiunilor polare sunt acoperite de gheață. Interiorul Pământului rămâne activ, cu un nucleu intern din fier solid, un miez exterior lichid care generează câmpul magnetic al Pământului și un strat de manta convectoare care conduce tectonica plăcii.
În primele miliarde de ani ai istoriei Pământului, viața a apărut în oceane și a început să afecteze atmosfera și suprafața Pământului, ducând la proliferarea organismelor aerobe și anaerobe. Unele dovezi geologice indică faptul că viața ar fi putut să apară cu 4,1 miliarde de ani în urmă. De atunci, combinația distanței Pământului față de Soare, proprietățile fizice și istoria geologică au permis vieții să evolueze și să prospere. În istoria Pământului, biodiversitatea a trecut prin perioade lungi de expansiune, punctate ocazional de extincții în masă. Peste 99% din toate speciile care au trăit vreodată pe Pământ sunt dispărute. Numărul estimat de specii de pe Terra de astăzi variază foarte mult. Peste 7,6 miliarde de oameni trăiesc pe Pământ și depind de biosfera și resursele naturale ale Terrei pentru supraviețuire. Oamenii au dezvoltat diverse societăți și culturi; din punct de vedere politic, lumea are aproximativ 200 de state suverane.
Biografie selectată - arată altă biografie
Tycho Brahe (14 decembrie 1546 - 24 octombrie 1601) a fost un astronom și matematician danez. A adus contribuții importante în observarea și măsurarea exactă a mișcării planetelor precum și la catalogarea a peste 800 de stele. Datele adunate de el au depășit în exactitate toate măsurătorile astronomice anterioare inventării telescopului la începutul secolului al XVII-lea. Sora sa, Sophie Brahe, a avut preocupări în diverse domenii științifice și l-a asistat în multe din observațiile sale astronomice.
Brahe s-a născut la 14 decembrie 1546, la Knudstrup (astăzi în Suedia) într-o familie de nobili. La 20 de ani pierde într-un duel o parte a nasului, din care cauză tot restul vieții poartă o proteză nazală dintr-un aliaj de aur și argint. În 1560 începe studiul retoricii și filosofiei la Universitatea din Copenhaga. În 1562 se mută la Universitatea din Leipzig, unde studiază dreptul, iar din 1566 alchimia, medicina și astronomia. În timpul liber se ocupă cu observarea stelelor și fenomenelor cerești. În 1571 se întoarce în Danemarca și își construiește un laborator de chimie și observații astronomice. Telescopul nu era încă inventat și Brahe determină poziția stelelor și planetelor cu ajutorul unui compas și al unui cvadrant/„cadran” special conceput de el, constatând multe greșeli în datele existente. Aici descoperă el în anul 1572 o stea necunoscută până atunci (stella nova) în constelația Cassiopeia (supernova SN 1572). Frederic al II-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei, îi pune la dispoziție mijloacele financiare pentru construirea unui observator astronomic pe insula Hven (1576), unde Brahe își face observațiile timp de 20 de ani și care devine cel mai important centru al astronomiei din vremea respectivă.
Imagine selectată - schimbă imaginea
Satelitul Io. Această imagine arată două erupții vulcanice. Cel de la orizont are 140 km înălțime, celălalt are 75 km înălțime.
Dintre cele patru luni galileene ale lui Jupiter, Io este cel mai apropiat de planetă. Este numit după Io, una dintre numeroasele iubite ale lui Zeus în mitologia greacă.
Alte Portaluri
.jpg)
_flatten_crop.jpg)
Faza Lunii
Știați că... - arată alte știați că...
- ... Soarele fuzionează aproximativ 620 milioane de tone metrice de hidrogen pe secundă din cauza gravitației?
- ... că asteroidul 2011 XC2 a trecut pe lângă Terra la mai puțin de o distanță lunară (aprox. 400.000 km) pe 3 decembrie 2011?
- ... Observatorul Magnetic din Toronto a trebuit mutat pe măsură ce iluminatul electric al Universității din Toronto interfera cu observațiile?
- ... Abell 2142, un roi de galaxii, este unul dintre cele mai masive obiecte din Univers?
- ... se crede că steaua BX Circini s-a format din fuziunea a două pitice albe?
- ... explozia de raze gamma GRB 080319B a fost vizibilă cu ochiul liber, chiar dacă s-a aflat la 7,5 miliarde de ani-lumină distanță (z = 0,937)?
