Sari la conținut

Premiul Abel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Premiul Abel
Acordat pentruContribuție remarcabilă în domeniul matematicii
Prezentat deGuvernul Norvegiei
Data  Modificați la Wikidata
ȚaraNorvegia
Prima decernare2003
Site oficialhttps://www.abelprize.no/
https://abelprisen.no/  Modificați la Wikidata
Modifică text Consultați documentația formatului

Premiul Abel este un premiu acordat anual de către regele Norvegiei unui matematician remarcabil.[1] Este numit după matematicianul norvegian Niels Henrik Abel (1802-1829) și modelat direct după Premiul Nobel. [2][3][4][5][6][7][8] Recompensa financiară pentru câștigător este de 7,5 milioane de coroane norvegiene.

Istoria Premiului Abel datează din 1899, când matematicianul norvegian Sophus Lie a propus înființarea sa, după ce a aflat că planurile lui Alfred Nobel pentru premii anuale nu vor include un premiu pentru matematică. În 1902, regele Oscar al II-lea al Suediei și Norvegiei și-a exprimat dorința de a finanța un premiu pentru matematică pentru a completa premiile Nobel, dar stabilirea premiului a fost împiedicată de dizolvarea uniunii dintre Norvegia și Suedia în 1905. A durat aproape un secol înainte ca premiul să fie stabilit definitiv de guvernul Norvegiei în 2001 și s-a intenționat în mod specific „să le ofere matematicienilor propriul echivalent al unui Premiu Nobel”.[7] Laureații sunt selectați de Comitetul Abel, ai cărui membri sunt numiți de Academia Norvegiană de Științe și Litere.

Ceremonia de decernare a premiilor are loc în Aula Universității din Oslo, unde a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace între 1947 și 1989.[9] Consiliul pentru Premiul Abel a înființat și un simpozion Abel, administrat de Societatea Norvegiană de Matematică, care are loc de doua ori pe an.[10]

Criterii de selecție și finanțare

[modificare | modificare sursă]

Oricine poate depune o nominalizare la Premiul Abel, deși auto-nominalizările nu sunt permise. Candidatul trebuie să fie în viață. Dacă premiatul moare după ce a fost declarat câștigător, premiul va fi acordat postum.

Academia Norvegiană de Științe și Litere declară câștigătorul Premiului Abel în luna martie, după recomandarea Comitetului Abel, care este format din cinci matematicieni. Atât norvegienii, cât și non-norvegienii pot face parte din comitet. Sunt aleși de Academia Norvegiană de Științe și Litere și nominalizați de Uniunea Internațională de Matematică și Societatea Europeană de Matematică.[11][12] Începând din 2019, comitetul este condus de matematicianul norvegian Hans Munthe-Kaas (Universitatea din Bergen),[13] și înainte era condus de profesorul John Rognes.[14]

Finanțare

[modificare | modificare sursă]

Guvernul norvegian a acordat premiului o finanțare inițială de 200 milioane de coroane norvegiene (aproximativ 21,7 milioane euro[15]) în 2001. Anterior, finanțarea venea de la fundația Abel, dar astăzi premiul este finanțat direct de la bugetul național.

Finanțarea este controlată de consiliul de administrație, care este format din membri aleși de Academia Norvegiană de Științe și Litere.[12] Actualul lider al consiliului este John Grue.

Laureați

[modificare | modificare sursă]
An Laureat Imagine Instituție Citare
2003 Serre, Jean-PierreJean-Pierre Serre Jean-Pierre Serre Collège de France „Pentru că a jucat un rol cheie în modelarea formei moderne a multor părți ale matematicii, inclusiv topologia, geometria algebrică și teoria numerelor”.[16]
2004 Atiyah, MichaelMichael Atiyah Michael Atiya Universitatea din Edinburgh

Universitatea Cambridge

„Pentru descoperirea și dovada teoremei indexului, care reunește topologia, geometria și analiza, și rolul lor remarcabil în construirea de noi punți între matematică și fizică teoretică”.[17]
Singer, IsadoreIsadore Singer Isadore Singer Massachusetts Institute of Technology
Universitatea Berkeley din California
2005 Lax, PeterPeter Lax Peter Lax Courant Institute „Pentru contribuțiile sale revoluționare la teoria și aplicarea ecuațiilor diferențiale parțiale și la calcularea soluțiilor lor”.[18]
2006 Carleson, LennartLennart Carleson Lennart Carleson Universitatea Tehnică Regală „Pentru contribuțiile sale profunde și decisive la analiza armonică și teoria sistemelor dinamice netede”.[19]
2007 Varadhan, S. R. SrinivasaS. R. Srinivasa Varadhan S. R. Srinivasa Varadhan Courant Institute „Pentru contribuțiile sale fundamentale la teoria probabilității și în special pentru crearea unei teorii unificate a abaterilor mari”.[20]
2008 Thompson, John G.John G. Thompson John Griggs Thompson Universitatea Florida „Pentru realizările lor profunde în algebră și în special pentru modelarea teoriei moderne a grupurilor”.[21]
Tits, JacquesJacques Tits Jacques Tits Collège de France
2009 Gromov, MikhailMikhail Gromov Mikhail Leonidovich Gromov Institut des Hautes Études Scientifiques[22] and Courant Institute[23] „Pentru contribuțiile sale revoluționare în geometrie”.[24]
2010 Tate, JohnJohn Tate John Tate University of Texas at Austin „Pentru impactul său vast și durabil asupra teoriei numerelor”.[25]
2011 Milnor, JohnJohn Milnor John Milnor Universitatea Stony Brook „Pentru descoperiri de pionierat în topologie, geometrie și algebră”.[26]
2012 Szemerédi, EndreEndre Szemerédi Endre Szemeredi Institutul de matematică Alfréd Rényi
și Universitatea Rutgers 		„Pentru contribuțiile sale fundamentale în matematică discretă și informatică teoretică și ca recunoaștere a impactului profund și durabil al acestor contribuții asupra teoriei numerelor aditive și a teoriei ergodice”.[27]
2013 Deligne, PierrePierre Deligne Pierre Deligne Institute for Advanced Study „Pentru contribuțiile decisive în geometria algebrică și pentru impactul lor transformator asupra teoriei numerelor, teoriei reprezentării și câmpurilor conexe”.[28]
2014 Sinai, YakovYakov Sinai Yakov G Sinai Universitatea Princeton și Institutul Landau pentru fizică teoretică[29] „Pentru contribuțiile sale fundamentale la sistemele dinamice, teoria ergodică și fizica matematică ”.[30]
2015 Nash Jr., John F.John F. Nash Jr. John Forbes Nash Jr. Universitatea Princeton „Pentru contribuțiile de impact și decisive la teoria ecuațiilor diferențiale parțiale neliniare și aplicațiile sale la analiza geometrică”.[31]
Nirenberg, LouisLouis Nirenberg Louis Nirenberg Courant Institute
2016 Wiles, AndrewAndrew Wiles Andrew Wiles Universitatea Oxford[32][33] „Pentru uimitoarea sa dovadă a ultimei teoreme a lui Fermat, prin intermediul conjecturii de modularitate pentru curbele eliptice semistabile, deschizând o nouă eră în teoria numerelor”.[34]
2017 Meyer, YvesYves Meyer Yves Meyer École Normale Supérieure de Cachan „Pentru rolul său esențial în dezvoltarea teoriei matematice a undelor”.[35]
2018 Langlands, RobertRobert Langlands Robert Langlands Institute for Advanced Study „Pentru programul său vizionar care leagă teoria reprezentării de teoria numerelor”.[36]
2019 Uhlenbeck, KarenKaren Uhlenbeck Karen Uhlenbeck University of Texas at Austin „Pentru realizările sale de pionierat în ecuații geometrice diferențiale parțiale, teoria ecartamentelor și sisteme integrabile și pentru impactul fundamental al muncii sale asupra analizei, geometriei și fizicii matematice”.[37][38]
2020 Furstenberg, HillelHillel Furstenberg Hillel (Harry) Furstenberg Universitatea Ebraică din Ierusalim „Pentru pionierat în utilizarea metodelor din probabilitate și dinamică în teoria grupurilor, teoria numerelor și combinatorică”.[39]
Margulis, GrigoryGrigory Margulis Grigory Margulis Universitatea Yale
2021 Lovász, LászlóLászló Lovász Laszlo Lovasz Universitatea Eötvös Loránd „Pentru contribuțiile lor fundamentale la informatică teoretică și matematică discretă și rolul lor principal în modelarea lor în domenii centrale ale matematicii moderne”.[40]
Wigderson, AviAvi Wigderson Avi Wigerson Institute for Advanced Study
2022 Sullivan, DennisDennis Sullivan Dennis Sullivan City University of New York Graduate Center și Stony Brook University „Pentru contribuțiile sale inovatoare în topologie în sensul său cel mai larg, și în special aspectele algebrice, geometriei și dinamice ale acesteia”.[41]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Statutter for Niels Henrik Abels matematikkpris” (în norvegiană). 
  2. ^ „Robert P. Langlands Is Awarded the Abel Prize, a Top Math Honor”. 
  3. ^ Dreifus, Claudia (). „From Budapest to Los Alamos, a Life in Mathematics”. The New York Times. 
  4. ^ Cipra, Barry A. (). „Russian Mathematician Wins Abel Prize”. ScienceNOW. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Geometer wins maths 'Nobel'”. Nature. . Accesat în . 
  6. ^ Foderaro, Lisa W. (). „In N.Y.U.'s Tally of Abel Prizes for Mathematics, Gromov Makes Three”. The New York Times. Accesat în . 
  7. ^ a b Devlin, Keith (aprilie 2004). „Abel Prize Awarded: The Mathematicians' Nobel”. Mathematical Association of America. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Piergiorgio Odifreddi; Arturo Sangalli (). The Mathematical Century: The 30 Greatest Problems of the Last 100 Years. Princeton University Press. p. 6. ISBN 0-691-12805-7. 
  9. ^ „University of Oslo”. Oslo Opera House. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Main Page”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Accesat în . 
  11. ^ „The History of the Abel Prize”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b „Nomination Guidelines”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „The Abel Committee 2018/2019”. www.abelprize.no (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „The Abel Committee 2015/2016”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Google Currency Converter”. Accesat în . 
  16. ^ „The Abel Prize Laureate 2003”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „The Abel Prize Laureate 2004”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „The Abel Prize Laureate 2005”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „The Abel Prize Laureate 2006”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „The Abel Prize Laureate 2007”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „The Abel Prize Laureate 2008”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ „The Abel Committee's Citation 2009”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Foderaro, Lisa W. (). „In N.Y.U.'s Tally of Abel Prizes for Mathematics, Gromov Makes Three”. The New York Times. Accesat în . 
  24. ^ „The Abel Prize Laureate 2009”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „The Abel Prize Laureate 2010”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ „The Abel Prize Laureate 2011”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „The Abel Prize Laureate 2012”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „The Abel Prize Laureate 2013”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „The Abel Committee's Citation 2014”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ „The Abel Prize Laureate 2014”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ „The Abel Prize Laureates 2015”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  32. ^ „The Abel Committee's Citation 2016”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ „Sir Andrew J. Wiles receives the Abel Prize” (Press release). The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ „The Abel Prize Laureate 2016”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ „The Abel Prize Laureate 2017”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ „The Abel Prize Laureate 2018”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ „Karen Uhlenbeck first woman to win the Abel Prize”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ Chang, Kenneth (). „Karen Uhlenbeck Is First Woman to Receive Abel Prize in Mathematics - Dr. Uhlenbeck helped pioneer geometric analysis, developing techniques now commonly used by many mathematicians”. The New York Times. Accesat în . 
  39. ^ „The Abel Prize Laureates 2020”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ „The Abel Prize Laureates 2021”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ „Matematicianul american Dennis Sullivan, laureat al Premiului Abel 2022, supranumit „Nobelul pentru Matematică"”. agerpres.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Premiul Abel
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Premiul_Abel&oldid=15771096