Sari la conținut

Radu Theodoru

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat.
Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții.
Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei.
Radu Theodoru

Generalul de flotilă aeriană (rtr) Radu Theodoru, nominalizat pentru premiul "General de corp de armată Ioan Sichitiu" cu lucrarea Comandor aviator Lazăr Munteanu, cavaler al Ordinului «Mihai Viteazul». Biografie de război
Date personale
Născut (100 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Ineu, România Modificați la Wikidata
Cetățenieromână
Ocupațiemilitar, scriitor, politician
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul România Mare
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Radu Theodoru (n. , Ineu, Arad, România) este un scriitor român de literatură cu subiecte istorice, militare, științifico-fantastice, de aventură și politice, fost aviator militar. S-a remarcat, de asemenea și ca politician.[2] A fost vicepreședinte al Partidului România Mare și a susținut poziții antisemite și negaționiste, în ce privește Holocaustul.[3]

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

Primii ani

[modificare | modificare sursă]

Fiul agronomului Constantin Theodoru și al Paulei (n. Iliescu), profesoară de biologie, Radu Theodoru s-a născut într-o fortăreață, tatăl său fiind pe atunci directorul unui stabiliment de ocrotire socială.[4] Urmează cursuri liceale în Timișoara, la Liceul „Constantin Diaconovici-Loga" pe care îl absolvă în 1943.[5][nu este de încredere]

Formarea

[modificare | modificare sursă]

În anul 1942 obține la Petroșani brevetul de pilotaj fără motor și se încadrează în aviație. Urmează cursurile Școlii Superioare de Aviație Militară București de la Cotroceni, Secția Naviganți (1943-1945) și apoi, ale Școlii Speciale de Aviație (1945-1946).

Cariera

[modificare | modificare sursă]

Cariera militară

[modificare | modificare sursă]

După care devine pilot de vânătoare în Flotila I Vânătoare, București (1946-1949), apoi comandant de escadrilă de vânătoare și instructor de zbor la Regimentul 3 Vânătoare „Târgșor" (1949-1950), comandant de companie și profesor de specialitate la Școala de ofițeri tehnici de aviație Sibiu (1950-1951), după care este trecut în rezervă (1952) cu gradul de maior.[5][nu este de încredere][4] Ulterior, după retragere (pensionare), este avansat la gradul de general-maior.[6]

Cariera de scriitor

[modificare | modificare sursă]
General de flotilă aeriană (rtr) Radu Theodoru, la ediția a XVIII a premiilor revistei "Gândirea militară românească" din 11 noiembrie 2016

A debutat la Sibiu, la cenaclul „Orizonturi noi", cu romanul istoric „Brazdă și paloș" (1954-1956). Ulterior, a fost numit redactor al revistei „Scrisul bănățean" din Timișoara, secretar al Uniunii Scriitorilor - Filiala Timișoara (1956-1965), redactor la revista „Astra" din Brașov, secretar al Uniunii Scriitorilor - Filiala Brașov și vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură și Artă - Brașov (1965-1970).

După acest periplu prin diverse funcții în domeniul literaturii, s-a stabilit în Capitală, întemeindu-și o gospodărie la Grădiștea.[4] Aici a fost angajat să conducă cenaclul literar al revistei „Viața militară" și apoi a fost trimis să fie cronicarul primei curse a navei-școală „Mircea" (1976).

A fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul Academiei RSR pe anul 1974.

Cariera politică

[modificare | modificare sursă]

Începând cu 1952, s-a dedicat literaturii realist-socialiste, conform curentului comunist în artă.

Theodoru își axează scrierile pe teme istorice, cu elemante autobiografice, stil proză-document.[2] A scris piese de teatru, romane, nuvele și reportaje. Proza istorică a lui Theodoru, reflectă o „sinteza a veacurilor” de istorie românească, de la Burebista și până în contemporaneitate, epoca de predilecție fiind cea a domniei lui Mihai Viteazul.

Antisemitism și negaționism

[modificare | modificare sursă]

După 1989, Radu Theodoru a trecut oficial la extrema dreaptă, pro-Antonescu, antisemit și negaționist, cu sprijinul activiștilor cu vederi politice identice.[7] Spre exemplu, în cartea „Nazismul sionist”, publicată în anul 2000, Theodoru afirmă că Holocaustul a devenit „cea mai rentabilă afacere evreiască ce a existat vreodată, îmbogățindu-i pe autorii ziși martori oculari care au fabricat în serie cu exagerări aberante și viziuni patologice viața din lagărele naziste”.[8]

Theodoru a fost unul dintre fondatorii Partidului România Mare, ocupând funcția de vicepreședinte, dar a fost exclus din partid în urma unui conflict cu președintele acestuia, Corneliu Vadim Tudor.[9]

În data de 17 ianuarie 2022, cu ocazia împlinirii vârstei de 98 de ani, Ministerul Apărării Naționale a postat pe pagina sa oficială de Facebook un mesaj de felicitări pentru Theodoru, care a atras critici acerbe din partea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului ce a postat un mesaj de protest pe data de 21 ianuarie, când se marcau 81 de ani de la Pogromul de la București, atrăgând atenția asupra faptului că legea interzice promovarea negaționiștilor și antisemiților. În aceeași zi, Ministerul Apărării Naționale a șters postarea și și-a manifestat oficial regretul pentru eroarea comisă, mulțumind Institutului pentru semnalarea acestui incident.[9]

Scrieri

[modificare | modificare sursă]
  • Interceptarea (Ed. Militară, 1963)
  • Brazdă și paloș - 2 vol. (Ed. Tineretului, 1954-1956; ed. a II-a, Ed. Tineretului, 1967)
  • Atac la sol (Ed. Militară, 1965)
  • Steaua de mare (Ed. Tineretului, 1966)
  • Muntele (Editura Pentru Literatură, 1967)
  • Vulturul - 4 vol. - distins cu Premiul Academiei Române, [1967]
  • Strămoșii - 2 vol. (Ed. Militară, 1967; ed. a II-a, Ed. Albatros, 1979)
  • Dincolo de linii (Ed. Militară, 1968)
  • Vitejii (1968)
  • Aproape de zei (Ed. Militară, 1969)
  • A sosit ora! (Ed. Militară, 1969)
  • Escadrila a patra (Ed. Militară, 1970)
  • S.O.S... Puhoaiele!... (Ed. Albatros, 1970)
  • Călărețul roșu (Ed. Albatros, 1976; ed. a II-a, Ed. Lucman, 2003
  • Nopți albastre (Ed. Militară, 1976)
  • Asaltul (Ed. Eminescu, 1977)
  • Cronica eroică: 1877 - 1878 (Ed. Albatros, 1977)
  • Biografie de război - 4 vol. (Ed. Eminescu, 1980-1987)
  • Misiunea căpitanului X
  • Recunoaștere îndepărtată
  • Vâltoarea
  • Preludiu (Ed. Eminescu, 1983)
  • Corsarul (Ed. Albatros, 1984)
  • Popas în Madagascar (Editura Tineretului, Clubul temerarilor 23-24, 1967)
  • Taina recifului (Ed. Tineretului, 1968)
  • Regina de abanos (Ed. Albatros, 1970)
  • Țara făgăduinței (Ed. Albatros, 1975)
  • Călătorie neobișnuită (Ed. Militară, 1975)
  • Noi - Mircea și Atlanticul (Ed. Militară, 1978)
  • Cu HAI-HUI 2 spre Sud (Ed. Albatros, 1980)
  • Din nou spre Sud (Ed. Albatros, 1982)
  • Croaziera cu vele (Ed. Albatros, 1985)
  • Croazieră contra cronometru (Ed. Albatros, 1985)
  • În lupta cu valurile (Casa Editorială pentru turism și cultură Abeona, 1991)
  • Decebal - Circumterra, o tentativă refuzată (Ed. Yacht Club Roman, 2002)
  • România ca o pradă (Ed. Alma, Oradea, 1997; ed. a II-a, Ed. Miracol, 2000)
  • România ca o pradă (Ed. Alma)
  • Ardealul - pe toți ne cheamă Ursu (Ed. Miracol, 2000)
  • Nazismul sionist (Ed. Alma Tip, 1997; ed. a II-a, Ed. Miracol, 2000)
  • Învierea lui Iuda (Ed. Miracol, 2000)
  • Mareșalul (Ed. Miracol, 2001)
  • A fost sau nu holocaust? (Ed. Lucman, 2003)
  • Imposibilul hermafrodit New-Age (Ed. Miracol, 2004)
  • România, românii și comunismul(Ed. Lucman, 2009)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Radu Theodoru, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ a b Cărți Radu Theodoru, pe Târgul Cărții, accesat în 8 iulie 2017
  3. ^ Mihăescu, Alexandru (). „UPDATE: Ministerul Apărării a șters postarea care omagia un general antisemit, unul dintre cei mai mari negaționiști ai Holocaustului. Institutul Elie Wiesel a reacționat dur, arătând că "elogiul purtătorilor de valori radicale ne îndepărtează de NATO și UE"”. G4Media.ro. Accesat în . 
  4. ^ a b c Mariana Iancu, Povestea unui mare erou de război român umilit de comuniști pentru vitejia arătată. Viața dură a generalului de flotilă aeriană Radu Theodoru, în Adevărul, 25 decembrie 2017
  5. ^ a b Radu Theodoru biografia, accesat în 3 mai 2019
  6. ^ Europa în colimator. Lansare de carte, 27 februarie 2019, Centrul Cultural Mihai Eminescu
  7. ^ COMISIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU STUDIEREA HOLOCAUSTULUI ÎN ROMÂNIA (). Raport Final. Polirom. pp. 355–356. 
  8. ^ COMISIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU STUDIEREA HOLOCAUSTULUI ÎN ROMÂNIA (). Raport Final. Polirom. pp. 355–357. De pildă, fostul cenzor al istoriografiei Mircea Mușat a devenit vicepreședinte al PRM până la moartea sa, survenită în 1994. Buzatu a intrat și în conducerea Fundației Mareșal Ion Antonescu, asociată cu o ligă cu același nume, create în 1990 de C. V. Tudor și Iosif Constantin Drăgan. În septembrie 2001, Fundația și Liga au fuzionat și funcționează și astăzi sub numele de Liga Mareșalilor (rebotezarea fiind făcută pentru a ocoli Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 31/2002 care interzice cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii). Printre liderii Ligii, s-au numărat negaționiști acerbi precum Radu Theodoru și Ilie Neacșu, fostul redactor-șef al publicației antisemite Europa în care, ca și în revista România Mare, au semnat numeroși negaționiști cu rădăcini în sistemul comunist, precum Maria Covaci și Aurel Karețki, autorii citați mai sus ai lucrării despre pogromul de la Iași 
  9. ^ a b Mirela Dădăcuș (), MApN a șters postarea care omagia un general care neagă Holocaustul din România. Institutul Elie Wiesel: ”Elogiul purtătorilor de valori radicale ne îndepărtează de NATO și UE”, RFI România: Actualitate, informații, știri în direct, arhivat din original la , accesat în  

Interviuri

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Radu_Theodoru&oldid=16453555