Sari la conținut

Referendumul de independență a Ucrainei din 1991

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Harta rezultatelor pe regiuni
Da, confirm (%)
Nu, nu confirm (%)

Un referendum cu privire la Actul de Declarație a Independenței a avut loc în Ucraina la 1 decembrie 1991.[1] O majoritate covârșitoare de 92% dintre alegători au aprobat declarația de independență făcută de Rada Supremă la 24 august 1991.

Alegătorii au fost întrebați „confirmați Actul de Declarație de Independență a Ucrainei?”[2] Textul Declarației a fost inclus ca preambul la întrebare. Referendumul a fost convocat de Parlamentul Ucrainei pentru a confirma Actul de Independență, care a fost adoptat de Parlament la 24 august 1991.[3] Cetățenii Ucrainei și-au exprimat sprijinul covârșitor pentru independență. La referendum au participat 31.891.742 de alegători înscriși (sau 84,18% din electorat), dintre care 28.804.071 (sau 92,3%) au votat „Da”.[2] În aceeași zi, au avut loc alegeri prezidențiale. În luna premergătoare alegerilor prezidențiale, toți cei șase candidați au făcut campanie în toată Ucraina în favoarea independenței față de Uniunea Sovietică și a votului „Da” la referendum. Leonid Kravciuk, președintele parlamentului și șef de stat de facto, a fost ales pentru a servi ca prim președinte al Ucrainei. [4]

Din 2 decembrie 1991, Ucraina a fost recunoscută la nivel global de alte țări ca stat independent.[5] Tot la 2 decembrie, președintele RSFS Rusă Boris Elțin a recunoscut Ucraina ca independentă. Într-o telegramă de felicitări trimisă de președintele sovietic Mihail Gorbaciov lui Kravciuk la scurt timp după referendum, Gorbaciov și-a inclus speranțele pentru o strânsă cooperare și înțelegere ucraineană în „formarea unei uniuni de state suverane”.[6]

Ucraina a fost a doua cea mai puternică republică din Uniunea Sovietică atât din punct de vedere economic, cât și politic (după Rusia), iar secesiunea ei a pus capăt oricărei șanse ca Gorbaciov să mențină URSS unită. Până în decembrie 1991, toate fostele republici sovietice, cu excepția RSFS Rusă[7] și a RSS Kazahă[7] se separaseră oficial de Uniune. [8] La o săptămână după alegerea sa, Kravciuk s-a alăturat lui Elțin și liderului belarus Stanislav Șușchievici pentru a semna Acordurile de la Belaveja, care declara că Uniunea Sovietică a încetat să mai existe.[9] URSS s-a dizolvat oficial la 26 decembrie.[10]

Reacții în România

[modificare | modificare sursă]

La 28 noiembrie 1991, Parlamentul României a întocmit o declarație privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991:[11][12]

Având în vedere că acest referendum ar urma să se desfășoare și pe teritoriile românești - Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin, precum și județele din sudul Basarabiei -, Parlamentul României declară solemn că aceste teritorii au fost rupte din trupul țării, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul și neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 și de Parlamentul României la 24 iunie 1991.[11]

... acest referendum nu poate avea valabilitate în privința teritoriilor românești anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparținut niciodată Ucrainei și sunt de drept ale României.[11]

Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autoritățile de la Kiev în teritoriile românești încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. - respectiv în Bucovina de Nord, Ținutul Herta, Ținutul Hotin, precum și în județele din sudul Basarabiei - este nul și neavenit, precum și consecințele acestuia.[11]

Parlamentul României solicită guvernului țării să înceapă de urgență negocieri cu autoritățile de la Kiev în problema teritoriilor românești anexate cu forța de U.R.S.S.[11]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Dieter Nohlen⁠(d) & Philip Stöver (2010) Elections in Europe: A data handbook, page 1976 ISBN: 9783832956097
  2. ^ a b Nohlen & Stöver, p1985
  3. ^ Historic vote for independence Arhivat în , la Wayback Machine., The Ukrainian Weekly⁠(d) (1 September 1991)
  4. ^ Independence – over 90% vote yes in referendum; Kravchuk elected president of Ukraine Arhivat în , la Wayback Machine., The Ukrainian Weekly⁠(d) (8 December 1991)
  5. ^ Ukraine and Russia: The Post-Soviet Transition by Roman Solchanyk, Rowman & Littlefield Publishers, 2000, ISBN: 0742510182 (page 100)
  6. ^ NEWSBRIEFS FROM UKRAINE Arhivat în , la Wayback Machine., The Ukrainian Weekly⁠(d) (8 December 1991)
  7. ^ a b Russia's New Politics: The Management of a Postcommunist Society by Stephen K. White⁠(d), Cambridge University Press, 1999, ISBN: 0521587379 (page 240)
  8. ^ Citizens in the Making in Post-Soviet States by Olena Nikolayenko, Routledge, 2001, ISBN: 0415596041 (page 101)
  9. ^ Historical Dictionary of the Russian Federation by Robert A. Saunders & Vlad Strukov, Scarecrow Press, 2010, ISBN: 0810854759 (page 75)
  10. ^ Turning Points – Actual and Alternate Histories: The Reagan Era from the Iran Crisis to Kosovo by Rodney P. Carlisle and J. Geoffrey Golson, ABC-CLIO, 2007, ISBN: 1851098852 (page 111)
  11. ^ a b c d e „DECLARATIE 28/11/1991 - Portal Legislativ”. legislatie.just.ro. Accesat în . 
  12. ^ Monitorul Oficial nr. 243 din 29 noiembrie 1991
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Referendumul_de_independență_a_Ucrainei_din_1991&oldid=16814835