Represiunea ideologică în Uniunea Sovietică
| Represiunea în masă în Uniunea Sovietică |
|---|
| Represiunea economică |
| Represiunea politică |
| Represiunea ideologică |
| Represiunea etnică |
Represiunea ideologică în Uniunea Sovietică a vizat diferitele viziuni asupra lumii și categoriile de persoane care le-au promovat.
Represiune ideologică în artă[modificare | modificare sursă]
Până la sfârșitul anilor 1920, au fost tolerate diverse forme de exprimare artistică. Cu toate acestea, o creștere a amplorii represiunii politice sovietice, marcată de primul proces-spectacol, Procesul Șahti, a adus în atenția bolșevicilor întrebarea dacă „intelectualitatea burgheză”, inclusiv lucrătorii din domeniul culturii și artelor, poate fi loială și demnă de încredere. Ca o primă măsură a fost o emiterea unei instrucțiuni către Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari prin care membrii erau îndemnați „să biciuiască și să pedepsească aspru [literatura] în numele partidului”. În acest fel era încurajată efectiv cenzura literaturii din motive ideologice. Printre primii autori vizați de cenzură Evgheni Zamiatin și Boris Pilniak[1].
În scurt timp a fost impus conceptul de „realism socialist”, ca formă de artă aprobată oficial, ca instrument de propagandă și ca principal criteriu al cenzurii ideologice.
Represiunea religioasă[modificare | modificare sursă]
Represiunea ideologică în cercetarea științifică[modificare | modificare sursă]
Anumite domenii științifice din Uniunea Sovietică au fost supuse la represiune după ce au fost etichetate ca fiind suspecte din punct de vedere ideologic[2][3]. În unele cazuri, consecințele influențelor ideologice au fost dramatice. Reprimarea cercetării a început în timpul epocii lui Stalin și a continuat, în forme atenuate, după moartea dictatorului[4].