Sabba S. Ștefănescu
| Sabba S. Ștefănescu | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut |  București, România | ||
| Decedat | (91 de ani) București, România | ||
| Părinți | Sabba Ștefănescu și Constanța (n. Demetrescu-Negrea) | ||
| Căsătorit cu | Elena (n. Ionescu-Dolj) | ||
| Copii | Ion Sabba Ștefănescu, fizician | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | geofizician[*] | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Lycée Louis-le-Grand Școala Națională Superioară de Mine din Paris | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Sabba S. Ștefănescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un geofizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române.[1] Este considerat, împreună cu Liviu Constantinescu, drept fondator al școlii române de geofizică.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Născut ca al treilea și cel mai mic fiu al profesorului de paleontologie Sabba Ștefănescu și al soției sale Constanța (n. Demetrescu-Negrea), a urmat clasele primare privat și, după câțiva ani la Liceul Sf. Sava, a plecat în 1917 împreună cu familia la Paris, unde tatăl său avea de îndeplinit o misiune diplomatică; aici a obținut bacalaureatul la Liceul Louis-le-Grand (1919). A studiat la prestigioasa École des Mines, obținând diploma de inginer de mine (1923). Înapoiat în țară, a lucrat un timp în Valea Jiului. În 1927 a fost angajat la Institutul Geologic al României, unde a început studiile de prospecțiune electrică a subsolului, pe care le-a continuat toată viața.
Grație acestor studii, a intrat începând din 1929 în colaborare directă, mergând la Paris, cu frații Conrad și Marcel Schlumberger, pionierii europeni ai prospecțiunii electrice și fondatorii societății de prospecțiuni geofizice care urma să devină gigantul Schlumberger Limited de astăzi.[2] În 1933 și-a reluat activitatea la Institutul Geologic, rămânând simultan inginer consultant al firmei Schlumberger.
Doctor în fizică al Universității din București (1945), membru corespondent al Academiei Române (1946), a devenit șeful secției de geofizică a Comitetului Geologic (1950) și titularul unei Catedre de Geofizică nou creată la Institutul de Mine (1950) și trecută apoi la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie. În această dublă calitate a contribuit esențial, până la pensionare (1967), la formarea primei generații de geofizicieni români. Devenit membru titular al Academiei (1963) și președinte al Secției de Științe Geologice, Geofizice și Geografice (1966-1990) a acesteia, a fost director al mai multor institute de cercetări geofizice ale Academiei și Comitetului Geologic, redactor șef al celor două reviste de specialitate (Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie și Studii și cercetări de geologie, geofizică și geografie, seriile de geofizică), președinte al Comitetului Național Român de Geodezie si Geofizică. A fost ales membru de onoare al societății geofizicienilor prospectori americani (Society of Exploration Geophysicists), „for developing the theoretical basis for several methods now in common use”.[3]
Centrul preocupărilor sale științifice a fost teoria prospecțiunii electrice. Este autorul unora dintre primele calcule în situații realiste ale câmpului electromagnetic generat de un dispozitiv de prospecțiune și ale rezistivității aparente asociate.[2] O serie de lucrări ulterioare (1930-1950) sunt dedicate analizei detaliate a procedurilor curente de prospecțiune electrică în curent continuu și alternativ. Mai târziu, în teoria mediilor alpha a prezentat o serie flexibilă de modele ale conductivității solului, care permit un calcul rapid al câmpului electric și facilitează interpretarea măsurătorilor. O altă preocupare perenă, originând în problemele de prospecțiune electrică și încurajată de succese neașteptate, a fost studiul liniilor de câmp magnetic pentru diferite configurații de curenți. Cu o intuiție geometrică particulară, a reușit să integreze ecuațiile diferențiale pentru aranjamente complexe de curenți filiformi liniari și a prezentat exemple explicite de linii de câmp magnetic deschise.[4]
Pentru cei care l-au cunoscut, a fost o persoană reținută în relațiile umane, păstrând totdeauna o distanță amabilă, dar cu o conversație foarte aleasă și agreabilă, cultivând optimismul și răspândind în jurul său multă seninătate. A avut o curiozitate intelectuală intensă și permanentă, inclusiv în chestiuni filozofice și artistice, iar claritatea expunerilor sale științifice e greu de uitat.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – Ș
- ^ a b S. Stefanesco en collaboration avec C. et M. Schlumberger: Sur la distribution électrique potentielle autour d'une prise de terre ponctuelle dans un terrain à couches horizontales, homogènes et isotropes, Le journal de physique et le radium, Série 7, Tome 1, pp.132-140, 1930.
- ^ Dorel Zugrăvescu și Misac Nabighian: Sabba Stefanescu – Biography Citation for SEG Honorary Membership, 1990.
- ^ Sabba S. Ștefănescu: Un „hobby” mathématique, Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie, Série de géophysique, Tome 31, pp.89-93, 1987.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Liviu Constantinescu: Promoting geophysical education and research in Romania – a case history, Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie, Série de géophysique, Tome 31, pp.19–31, 1987.
- Dan H. Constantinescu: Sabba S. Ștefănescu, prospecțiunea electrică și geofizica românească, Curierul de Fizică, Nr. 72, mai 2012.
- Dorina N. Rusu: Dicționarul membrilor Academiei Române (1866–2010), Editura Enciclopedică, București, 2010.
