Saneatsu Mushanokōji

Saneatsu Mushanokōji
Date personale
Născut	12 mai 1885 Kōjimachi-ku⁠(d), prefectura Tokyo⁠(d), Japonia
Decedat	9 aprilie 1976 (90 de ani) Komae, Tōkyō, Japonia
Cauza decesului	Uremie
Frați și surori	Kintomo Mushanokōji[*][[Kintomo Mushanokōji (diplomat japonez)|​]]
Cetățenie	Japonia  Imperiul Japonez (–1947)
Ocupație	scriitor poet romancier[*]​ filozof pictor dramaturg scenarist politician
Limbi vorbite	limba japoneză
Studii	Tokyo Imperial University[*][[Tokyo Imperial University (university in Tokyo, Japan (1897–1947))|​]] Gakushuin High School[*][[Gakushuin High School (high school)|​]]
Limbi	limba japoneză
Mișcare/curent literar	Shirakabaha
Opere semnificative	Q21015251[*]​ Q24864194[*]​ Q11410319[*]​ Q22123290[*]​ Q22130358[*]​ 愛と死[*][[愛と死 |​]] Shinri-sensei[*][[Shinri-sensei |​]]
Note
Premii	Ordinul Culturii[*]​ Persoană de merit cultural[*]​

Saneatsu Mushanokōji (武者小路 実篤(實篤), Mushanokōji Saneatsu^?, sau: Musha (無車), Futōō (不倒翁), n. 12 mai 1885, Kōjimachi-ku^⁠(d), prefectura Tokyo^⁠(d), Japonia – d. 9 aprilie 1976, Komae, Tōkyō, Japonia) a fost scriitor și pictor japonez.

Admirator al lui Lev Tolstoi, pe baza concepțiilor filozofice ale acestuia, a întemeiat comunitatea utopică Atarshiki Mura^{⁠(en)[traduceți]} („Noul sat”) pe lângă orașul Hyūga, în care membrii trăiau o viață simplă. A pus bazele revistei avangardiste Shirakaba^{⁠(en)[traduceți]} și a grupării literare cu același nume, prin care și-a promovat principiile, a căror principală caracteristică era opoziția față de obiectivitatea naturalismului.

Scrieri

În opera sa literară și-a prezentat concepțiile idealiste, străbătute de sentimente umanitare.

Romane

• 1912 : Omedetaki hito („Nevinovatul”);
• 1919 : Kōfukumono („Un om fericit”);
• 1920 : Yūjō („Prietenie”);
• 1923 : Aru otoko;
• 1950 : Shinri sensei.

Teatru

• 1915 : Sono imōto („Sora sa”);
• 1922 : Ningen Banzai („Trăiască omul”).

Bibliografie

• Scriitori străini. Dicționar - Coordonator: Gabriela Danțiș. Autori: Eleonora Almosnino [Nora Iuga], Gabriela Danțiș, Rodica Pandele. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981.