Satirikon (revistă)

Satirikon

Mihail Kornfeld
Categorie	revistă satirică
Frecvență	săptămânală
Primul număr	1908
Locul publicării	Sankt Petersburg^[1]
Țară	Rusia
Limbă	rusă
Modifică date / text

Satirikon (în rusă Сатирикон) a fost o revistă satirică săptămânală rusă. A apărut în subsolul vechii reviste umoristice ruse Strekoza (1875-1918), care își pierduse popularitatea și a înlocuit-o în curând. A fost publicată la Sankt Petersburg din 1908 până în 1914. Numele său provenea de la scrierea satirică romană a lui Petronius.

În perioada 1913—1918 a apărut revista Novîi Satirikon, în care au publicat o parte din actorii ediției vechi. Revista a fost închisă după Revoluție, iar majoritatea autorilor au plecat în exil.

Revista a combinat satira politică (orientată, de exemplu, împotriva politicii externe a Germaniei, înainte și în timpul Primului Război Mondial^[2], împotriva cernosotenților, iar după octombrie 1917 împotriva bolșevicilor^[3]) și umorul inofensiv.

Oameni de cultură ruși ai Secolului de Argint, care au participat la redactarea revistei, sunt numiți astăzi „satirikonovțami”.

Colaboratori

Redactori

A. A. Radakov (Satirikon: nr. 1^[4]-8)
Arkadi Avercenko (Satirikon: de la nr 9, Novîi Satirikon)

Scriitori

Sașa Ciornîi
Тeffi
A. S. Buhov
О. Dîmov
Ia. Gordin
V. L. Azov
О. L. D’Оr
А. Iablonovski
S. Gorodețki
I. Vîșlevski
Skitaleț
Vladimir Мaiakovski (27 scrieri)
V. V. Kniazev
V. P. Lacinov
L. Vasilevski
I. Vasilevski
V. Ia. Abramovici
N. Ia. Agnivțev
V. V. Аdikaevski
I. Ia. Gurevici
D’Аktil
Don-Аminado
А. А. Kondratev
P. P. Potiomkin
М. Ia. Pustînin
А. D. Skaldin
А. М. Flit

Graficieni

A. A. Radakov
N. V. Remizov-Vasiliev (Re-Mi)
A. A. Iungher (Baian)
A. V. Remizova (Miss)
A. Radimov
I. Bilibin
L. Bakst
B. Kustodiev
D. I. Mitrohin
Vladimir Vasilievici Lebedev
V. P. Belkin
B. D. Grigoriev
S. Iu. Sudeikin
A. E. Iakovlev

Istoria universală în versiunea Satirikon

Această lucrare este una dintre primele și până în ziua de azi principala lucrare de umor negru rusesc. Prima informație despre apariția unei ediții umoristice a „Istoriei Universale” a fost publicată în nr. 46 al revistei Satirikon din anul 1909: „Toți abonații anuali vor primi gratuit o carte ilustrată în ediție de lux”. Lucrarea era formată din patru secțiuni:

Istoria antică (autor — Тeffi, ilustrații — Re-Mi)
Istoria Evului Mediu (autor — Osip Dîmov, ilustrații — A. Radakov)
Istoria contemporană (autor — Arkadi Avercenko, ilustrații — A. Radakov, Re-Mi)
Istoria Rusiei (autor O.L. D'Or, ilustrații — Re-Mi)

Renașterea revistei în 1931

În 1931, Mihail Kornfeld și Lolo (Leonid Мunștein) au publicat timp de câteva luni o ediție pariziană a revistei Satirikon.^[5]

Note

^ Kratkaia literaturnaia iențiklopedia
^ „«Новый Сатирикон» № 31/1914”. Arhivat din original la 15 martie 2016. Accesat în 3 martie 2017.
^ „«Новый Сатирикон» № 44/1917”. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 3 martie 2017.
^ Первый номер журнала вышел 1 апреля 1908 года.
^ Корнфельд М.

Bibliografie

Евстигнеева Л. А. Журнал «Сатирикон» и поэты-сатириконцы / Отв. ред. А. Г. Дементьев. Академия наук СССР. — М.: Наука, 1968. — 456 с. — 10 000 экз.Format:Книга (в пер.)
БСЭ
Стихотворения поэтов-сатириконцев Аркадия Бухова Arhivat în 9 mai 2008, la Wayback Machine., Саши Черного Arhivat în 23 iunie 2008, la Wayback Machine. на сайте иронической и юмористической поэзии Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine.

Legături externe

[8e89f517e3a2cecb8da24d1eb6858a47-1] Kratkaia literaturnaia iențiklopedia

[2] „«Новый Сатирикон» № 31/1914”. Arhivat din original la 15 martie 2016. Accesat în 3 martie 2017.

[3] „«Новый Сатирикон» № 44/1917”. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 3 martie 2017.

[4] Первый номер журнала вышел 1 апреля 1908 года.

[5] Корнфельд М.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]